Poezie
Când am împins pe negândite ușa. Antisonet 2
Sonet 329
1 min lectură·
Mediu
antisonet 2
Când am împins pe negândite ușa
Ce a scâncit prelung și fără clanță,
S-a resfirat poteca spre vacanță.
Lângă uluci a apărut mătușa.
Unchiașul, cel ce fuse ordonanță,
Clipește hâtru, își cultivă șușa.
Stă într-un colț desperecheat păpușa,
Dar amănuntul n-are importanță.
Rostesc : hello, cum o mai duci bătrâne ?
- Ce să mai fac, genunchiul m-a durut.
Pe-un dinte strâmb un geamăt îi rămâne.
Mătușa zice : e un prefăcut.
Ia spune drept, o-ntreb, că nu se pune
Câte-un drăguț mai ai la așternut ?
22 mai 2005
002.100
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Când am împins pe negândite ușa. Antisonet 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/149868/cand-am-impins-pe-negandite-usa-antisonet-2Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.