Poezie
Cum m-a izbit lumina-n asfințituri
Sonet 762
1 min lectură·
Mediu
Cum m-a izbit lumina-n asfințituri!
Mi-a ars retina poftelor zălude
Și mi-a furat tăria, să asude
Ca fumul scurs pe ziduri reci de schituri.
Cum m-au învins toride raze nude
Înfipte-n pleoapa orelor cu nituri
De chinuri dulci, chemând duioase mituri
Cu stânci primind sirene-n straie ude!
Mai blând e ceasul care ruginește
Sub frunza clipei lăcrimând smerit
Pe talgeru-nserării prinsă-n clește
De lava dulce-a zilei ce-a pierit.
Iar bufnița cea albă-n nopți gonește
Un car de foc prin timp neprihănit.
002.108
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Cum m-a izbit lumina-n asfințituri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/13967749/cum-m-a-izbit-lumina-n-asfintituriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.