Poezie
Iubesc pe-acel ce în dispreț mă poartă
Sonet 314
1 min lectură·
Mediu
Iubesc pe-acel ce în dispreț mă poartă
Rânjind atunci când gândul meu se-ncheagă,
Mă zvârle-n colb cleios și-apoi mă leagă
Cu lanțul vrajbei atârnat de toartă.
Mă zbat să-nving vedenia beteagă
Ce mă împinge către-o altă soartă.
Fiertura urii-n sânge cade moartă
Și-o izgonesc pe-o lacrimă întreagă.
M-afund în mâl și-n ierburi rătăcite,
Iar șerpi tăcuți s-au cuibărit în sân.
Îmi rup cămașa cu mișcări grăbite
Și-n miezul clipei despuiat rămân.
Mă-ncumet spre pustiul ce mă-nghite,
Să mă prefac în propriul meu stăpân.
13 octombrie 2004
002.439
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Iubesc pe-acel ce în dispreț mă poartă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/135051/iubesc-pe-acel-ce-in-dispret-ma-poartaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.