Poezie
Să nu gândesc. Aceasta mă-nspăimântă
S o n e t 2 3 9
1 min lectură·
Mediu
Să nu gândesc. Aceasta mă-nspăimântă,
Deși mă-nțeapă junghiul chibzuinței.
Nu părăsesc corabia dorinței,
Deși sfârșeala-n oase se împlântă.
Pentru-mplinire m-aș ceda ființei
Din cuib tăcut, cu zbor ce nu se-avântă,
Ca să devină fluierul ce cântă
Cu melos mut, un vers al suferinței.
Aș rătăci simțirea pe persoane
Fără lumină, ca un vechi ocnaș.
În gândul meu, brăzdat de-același toane
Pe toate-acestea le-aș lua părtaș.
Dar mintea fuge, smulsă din canoane,
Precum săgeata marelui arcaș.
11 iunie 2004
002.196
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Să nu gândesc. Aceasta mă-nspăimântă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/104372/sa-nu-gandesc-aceasta-ma-nspaimantaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.