Poezie
Când vreau să fur o vagă-ncredințare
Sonet 231
1 min lectură·
Mediu
Când vreau să fur o vagă-ncredințare,
În mine stă oștire fără țintă.
Dacă-mi impun să-mplânt în piept o flintă,
Blajinii cer nedomolit iertare.
Când desfrânarea-mi e răzleață gintă,
Domnesc trândav oceane de-mbuibare,
Iar când m-afund în aprigă uitare,
Răsar mieroase voci râvnind să mintă.
Toți cei ce viețuiesc după știință
În trupul meu vor împlini avid
Menirea lor, eternă neputință
De-a ridica n jurul meu un zid.
Ființa mea trăiește în ființă,
Iar individul chiar în individ.
25 aprilie 2004
002.347
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Când vreau să fur o vagă-ncredințare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/102677/cand-vreau-sa-fur-o-vaga-ncredintareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.