Poezie
Când mi-a fost foame, cineva de-aproape
Sonet 230
1 min lectură·
Mediu
Când mi-a fost foame, cineva de-aproape
Mi-a dat din blidul lui, cinstindu-și felul.
Când mi-a fost sete, s-a făcut apelul
La câte râuri clipa vrea s-adape.
Când am fost trist, cum la tăiat e mielul,
M-a-nveselit un joc sublim de ape,
Într-o grădină unde-am pus să sape
Tăcerea-n cuget, să-mi găsesc inelul.
Împătimit de aura minciunii,
Credeam că-n viață nu rămân dator,
Că pot să ard dorința cu tăciunii
Cădelniței din adumbrit pridvor.
Dar și-n tămâie, fructul rugăciunii,
Se-ascunde un păcat neiertător.
30 mai 2004
002.197
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Când mi-a fost foame, cineva de-aproape.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/102518/cand-mi-a-fost-foame-cineva-de-aproapeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.