Adrian Mirica

Pe timp de ploaie și furtună Printre mormane de manuscrise, Cu mintea răvasită-n în cap Stătea mirificul Mirik Și se gândea la lucruri triste. Și praful fin,

-I- Undeva printre frunze In mijloc de codru, Dormea linistit Un voinic. Dar somnul ce-l dormea Nu era somn oarecare Caci umbre

Tot scriind intr-una mana-mi oboseste Scrie ce mai scrie apoi poposeste. Incerc s-o ridic Insa nu am cric.

Pe o creanga verde sta o cioara Ce gusta cu sat o cafea amara. Era inciudata biata de ea Ca n-avea zahar sa puna in cafea.

Mi-am luat un cal. E negru si il cheama Parsifal, Atata tot ca e pe dos Ma sui pe el ...si cad pe jos.

Ciocolax am incercat Dar degeaba ca nu iese, Tot intr-una m-am sfortat Incat am durere-n fese.

Am revenit pe site cu pofta-n mine. De-o saptamana incerc tot stand pe vine Sa scot ceva cum se cuvine In Times New Roman si cu Aldine.

Mi-am luat acum penita de arama Cu gand sa scriu o epigrama, Mi-e teama insa de esec Incat mai bine o las asa si plec.