Poezie
Marți
1 min lectură·
Mediu
Vântul împrăștie păsările
ca un puf de păpădie în care suflă
Dumnezeu.
Aș vrea să fiu un om mai bun
să nu-mi cos ochii cu nasturi
lumina să coboare în mine
ca o mână de chirurg ce pipăie răul
poate atunci voi înțelege
de ce șchiopătam când eram copil
în fața marelui mister al șotronului.
Pe fundul buzunarului monedele sclipesc
ca niște dorințe
mă opresc le las unui clarnevăzător
cerșește pe bordura
concretului și plec
ca să nu întârzii la muncă.
Fericirea e un șantier.
021.223
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Mihăescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Mihăescu. “Marți .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-mihaescu-0044601/poezie/14151975/martiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Toți ne dorim ca binele să ne modeleze ființarea, ca „lumina” să ne îndrepte înspre îndumnezeire, să ne epurăm viziunile și percepțiile de „clarnevăzător” și ca „fericirea” să fie o arhitectură grandioasă a sufletului.
0
Mulțumesc pentru vizită și pentru gândul bun!
0
