Adrian Mihăescu

Consiliul guguștiucilor a hotărât astăzi retrocedarea spațiului din fața patiseriei vrăbiuțelor. Bunica unui băiețel a adoptat un elefant de pluș fără mamă fără Hannibal. Lucrătoarele

Îmi erau tare dragi toate înfrîngerile ploile care m-au ocolit și sentimentele trecătoare de vară oamenii legați în serie ca o instalație de brad începusem să iubesc și nu știam de ce alergam

Vântul împrăștie păsările ca un puf de păpădie în care suflă Dumnezeu. Aș vrea să fiu un om mai bun să nu-mi cos ochii cu nasturi lumina să coboare în mine ca o mână de chirurg ce pipăie

Să mergem să ne spovedim, fiindcă tot suntem în postul Crăciunului. Se-ncolăcesc păcatele ca iedera peste suflete. Ajungem să umblăm pe stradă măcinați de malaxorul gândurilor, întunecați și

Ne aflăm într-un tren care deja nu mai oprește în nicio gară de vreo 2000 de ani. Cât ne mai trebuie ca să ne dezlipim ochii de geamul compartimentului mai înainte de a ajunge la destinație? Avem

Acest loc de care ne-am atașat ca niște animale de casă nu va exista degetul necredinciosului de un roșu intermitent fruntea frumos găurită de revoluții à la grecque buricul degetului e acum