cuvinte inutile

La inceput... Trupul Evei, desavarsit si gol, intins ca umbra unei femei in fereastra. E vie, frumoasa, ingenua, aproape stupida. In zile cenusii, reci, cand ploua greu, cu plumb;) o poti vedea in orizont mangaind, lasciv, eternul fetis. Veti spune, desigur, ca o iubesc. Oh, iubirea e stearpa, inepta, inutila. E sete. Despre instante... Parmenide& Heraclit. E suficienta aceasta experienta cat sa ramai tacut, nedumerit, apatic, irita(n)t, greu, pesimist. Se prabusesc orice nuante de sens, orice axa si mesaj inteligibil. \"Se Da\" Neant. Nu e Brahman. Nu e Nirvana. E disperare. Iisus S-a sinucis. Ii cunoscuse pe acesti doi: Parmenide& Heraclit. Imi intind umerii, sa fiu sigur ca nu au intepenit. In parc... Pe o banca oranj se saruta indragostiti invesmantati in negru. O pasare neagra, cu cioc oranj, se hraneste. Stiu precis ca pe locul acela a plans candva o fata. Nu e metafora. Nu e alegorie. Cerul goneste nori grei si mainile imi sunt colorate intens. Strivesc tigara pe trunchiul unui copac si plec. Ma simt privit, aici, la o aruncatura de bat de cladirea in care m-am nascut. E un spectacol mediocru. Evei ii place. In fine, Ego... \" Acesta esti tu!\" Oh, nu! Neti, neti...