Ars poetica

De acord! Si...dupa? :)
Te-am citit cu interes. Te-ai cam dispersat sub multe titluri...

Oricat de conservator as fi eu, trebuie sa recunosc ca acest \"ars poetica\" pe langa a sugera foarte bine tendinta actuala si comuna a \"poeziei\" pe care (intr-o realitate proprie, a mea) o numesc poezie \"modificata genetic\" (dar asta e o alta discutie), tendinta spun, de a nega orice nu adera la principile unei \"libertati exhibitorii\"; pe langa aceasta... nu pot decat sa remarc (in intelegerea mea) cateva alturari fericite, deosebite din punct de vedere poetic: bariere-cuvinte, dumnezeu-eresuri, fulgere-greseli... dar si minuni-nume, tipete-umbre... asocieri a caror cursivitate m-a rapit pana spre finalul care mi-a sugerat glaciar lipsa sistemului de referinta.
Ultimul \"vers\" l-a inteles ca pe un \"titlu\" care invita la o recitire de jos in sus a poeziei... o lectura interesanta:
\"...
fara eresuri
fara Dumnezeu
fara cuvinte
fara bariere

Ars poetica\"...


bine ai venit pe poezie.ro :)

O lume pentru ce? Nu ai una? Intrebarea este: cum putem distruge o lume? Cum sa traim in nici un fel de lume...
Sovaire, oceane, minuni...parca citesc abecedarul ...ma rog...mie imi suna crestin mai mult decat filosofic iar tangenta religiei cu filosofia nu se confirma in aceasta tentativa de poem a ta.
E patetic. Dumnezeu oricum nu e, e numai ideea de EL...iar restul se vrea o ce? Incursiune prin istoria moniala, geografia mondiala. Ars poetica? Probabil. Intr-o lume care ma exclude.