Baloane de ceară

e aceeași noapte

trebuia să fie o noapte la fel

cu becurile gri aprins deasupra capetelor noastre strecurate ilegal în peisaj

și măști de clovni desenate pe obrajii tăi arși de soare

și o sticlă goală de cola în ghiozdanul tău obsedant prins în ace de siguranță

trebuia să miroasă a fast-food din blocul de vis-a-vis

să umble toți cu ștreangul de gât

să ne rămână atât de puțin de vorbit încât să tăcem

cu ochii la farurile din vitrine și fotografii

să ne pese că nu ne pasă de nimic și pace

era încă vremea când tu trăiai hrănindu-ne cu bucăți din ceea ce

mă încăpățânam să numesc realitate

cu visele mele trase la xerox atât de prost că se transformau imediat în coșmaruri

dar tu reușeai de fiecare dată să nu te rătăcești printre cercurile imperfecte din mintea mea

găseai mereu un punct bizar de sprijin și apoi săreai la nesfârșit dintr-un colț în altul prin mine

asta mă făcea să te văd altfel (poate chiar erai așa)

numai că eu nu puteam să înțeleg nimic să văd nimic prin pupilele mele opacifiate

îmi imaginam doar cum tu pluteai ca fumul de marijuana în fața pleoapelor mele

cum zâmbeai fără sens rostogolindu-te pe scările paralele

cum săreai cu parașuta de pe umerii mei

și totul doar ca un joc inexplicabil la care asistam

spectator în fața cortinei

baloane de ceară