Poezie
trupurile viselor
1 min lectură·
Mediu
M-am întrebat, într-o zi, ce să fac
Cu trupurile viselor moarte
De foame din lipsă de hrană
Pentru că, dintr-o dată,
N-am mai știut ce să le mai dau
Să mănânce
Mă gândesc că doar prezența ta
Le-a adăpat, le-a îngrijit, le-a aranjat
Frumos
Și le-a salvat de la moarte de atâtea
Și atâtea ori.
Și nu era nevoie decât de un zâmbet
Dar de când ai plecat, nu m-am mai descurcat
Deloc
Și cu ochii în lacrimi, le-am privit
Cum se sting unul după altul
Gândindu-mă doar cum să te aduc
Înapoi.
Sunt atât de sigur că simplul tău
Sărut le-ar aduce la viață
Încât mă străduiesc să le pun la păstrare
Trupurile
În speranța că n-au murit de tot
Ci sunt doar adormite
Puțin.
011.526
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Furnica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Furnica. “trupurile viselor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-furnica/poezie/13902744/trupurile-viselorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NVNVninel vrânceanu✓mă regăsesc în aceste versuri inedite. Cred că au mesaj și visele vor fi readuse la viață. Firesc. Visele nu mor \"Ci sunt doar adormite / Puțin\", iar frumusețea cuvântului le dă forță.
0