Adrian Firica

Mi-oi fi aburit tu ochelarii cu dușul tău, dar nu mă aburești tu și pe mine. Știu eu ce văd. Văd și cu ochii închiși.

Hm, hm, hm! Tre\' să-mi dreg vocea și să-mi deblochez ceva ce mi se dă de-a dura prin mărul lui Adam. Nu numai că mă gâdilă, dar nici nu mă lasă să înghit. Am făcut blocaj, blocaj de mărul lui Adam. Trebuia să vină o femeie, iar, să facă o ispravă ca asta. Hm!

S-a spus vineri seara că se scrie pe poezie.ro prea multă poezie de dragoste. Poate, dar poezia asta nu se pune, asta intră la categoria \"erotică\".
Să citez? Pornim de la sfârcuri spre călcâie, ori ne oprim la suprafețele mai tainic accidentate.
Sări-ți-ar norii să-ți sară Hera, cu coapsele tale cu tot!

Din câte știu, Antoane, sarea face bine la rană, e cicatrizant și desinfectant. Unii chiar pun pe buza halbei de bere puțină sare. Oare ca să bea mai puțin?
Pe de altă parte, e bine că redeschid tema, tu să contabilizezi câte beri are de dat Bogdan și cand se cam face datoria spre un butoi de bere, cred ca te poți opri. Ajunge de-un baiaram!

Nu Antoane, cârnații fură buni și nu avură \"e\"-uri. Salmu\' era plin de \"e\"-le. De-aia a fost rechiziționat de chelneriță, de-a rămas biata Ceela nemâncată, iar Bebe Mic, ce să mai spun, mai că n-a plâns.
Băi, m-ai dat gata cu tricoul tău, chiar dacă faci reclama mascată la Guinness - Irish Beer. Sunt până nu se mai poate de invidios pe tine, unde mai pui că i-ai sucit de tot minițile Herei, care nu mai citește altceva decât inscripțiile de pe tricoul tău.

Hera dragă,
ești foarte aproape de a scrie, în versuri, un nou \"Colț alb\", sau \"Colți albi\". Presupun că ai să semnezi \"Hera London\".
Pe de altă parte simt așa, că am o durere nesfâșiată și n-am nimic de citit ...

Bravo, bravo pentru inițiativa voastră de la Iași.
Am discutat și noi aici posibilitatea unor deplasări. Sunt mai multe variante. Cea mai bună alternativă ar fi pe undeva prin mijlocul țării, dar nu am stabilit dacă să fie pe dreapta sau pe stânga. Cert e că ne-am dat seama că evoluția poeziei contemporane românești e strâns legată de dezvoltarea regională a României, deci trebuie să facem un proiect pilot, să-l trimitem la Guvern și la Uniunea Europeană, după care vom fi siguri că poezia noastră va contribui la integrarea în lumea civilizată. Și când te gândești că totul pleacă de la velocitate, nu de la har și talent. Tristă constatarea, dar asta e!

Data viitoare am să mă așez pe burtă când se bagă \"reportajul\" tău la Tv., radio sau prin rețelele: electrică, de gaze, de drumuri și poduri, de cale ferată, de apă, de întreținere, de orișice ....

Vă mulțumesc!
Nu am să mă mai confund de acum încolo cu nimeni altcineva (e o grijă în plus, dar merită), iar dacă o iau razna știu că are cine să mă tragă de mânecă.

Hera,
cred că data viitoare, sau oricând, Anton o să te scoată și pe tine din geanta lui ... de voaiaj. Rămâne de văzut ce vei face când te vei trezi că ești: \"de îmbucat\".
Chestia noastră s-a consumat la \"Cafeneaua Actorilor\", la Teatrul Național. A fost singurul loc unde am putut partaja \"locul\" oferit de crâșmă, cu \"posesiunile\" lui Anton.
Cine știe ce mai scoate el din din tine!

(dacă nu apare câte un \"E\" în ce scriu, e din pricină că am o tastatură rebelă).

șșș...

am plecat Licornă,
dormi ușor!

Am ceva Prevert prin casă: ...
\" O! iepuri iepuri
vă implor
un mic efort pentru un profesor\"

mulțumesc, Poesis, Ed.pt.Lit.Univ. Buc. 1965, în traducere Ninei Cassian
Cartea am primit-o cadou, cu dedicație pe:

10 martie 1966, București.

O dată,
de două,
de cât ori înmulțești ani,
s\'aduni spțiu,
memorial.

La mulți ani!

de ce copile,
de ce?
nu-ți încalți dimineața
ochii tăi,
ochii cei buni
și ...
tot umbli, umbli, umbli cu:
oglinde de contact;
casolete pline cu lichide de higienizat;
...

sunt GLȘPAPIRE
copile!

dacă papucii roz din prag
provoac-atâta spleen,
e clar, nimica nu e vag,
schimbați-ii cu pelin.

(tocmai ce vă invidiam pentru spleen, când, ce să vezi, Anton veni la noi în București cu țuică, brânză, cabanoși și vin pelin.
PAROLDOMOR,BONSOR!)

ultimele două versuri, din prima strofă le văd:
...
ca margini imprecise
sentimentelor.

Mi-am respectat oare promisiunea de a-ți scrie, câtă vreme folosesc cuvintele tale?

Cris,
nu prea aveam de lămurit ceva megophiașului, dat fiind că el știe una și bună: el a înțeles, noi nu am înțeles că el a înțeles, dar ne place să-l torturăm (stau mărturie și intervențiile lui la textul semnat de Mat).
Insistența cu care el re-vine, re-vine, re-vine, mă face să cred că nu aparține totuși regnului animal ci că e \"bielă manivelă\" sau \"pendul\". Trebuie analizat, prin urmare, cu alte mijloace

...desigur costele!

Porcii \"mănâncă\" precum porcii, independent de rigorile trebuințelor. Porcii de oameni, așijderi. Nu mănâncă pentru că trebuie, imperativul la ei e determinat de altceva, de altundeva.
Despre câini ... ca în \"Belgradul în cinci prieteni\": \"câinii tatălui meu/ se lătrau/cu câinii tatălui tău ...\", de la Nichita rămasă amintire.
La vremea când pictorul Bernea concepea ilustrațiile pentru acest volum, am avut bucuria să-l cunosc, să discutăm ..., iar de la ei am învățat câte ceva despre pietate. Cu Bernea mă vedeam săptămânal la redacția \"Luceafărul\"-ui, el fiind unul dintre cei ce m-au recomandat, spre a publica desene și poezii.

Dacă vrei să știi acum, dacă deadevăratelea știu ce este un porc biet animal, în sensul de porc viu care trebuie hrănit, să-i fie cocina rânită, să fie vaccinat, înjunghiat la Ignat ... știu, ba bine că nu! Nu sunt dintre cei care au văzut animalul ăsta la \"cinema\", Tv., în poze sau enciclopedii. Am avut in copilărie unul năzdrăvan de-a dreptul, care concura cu un câine lup - câinele copilăriei și adolescenței mele - la săritul gardului separator dintre partea de curte cu flori, de partea de curte cu orătănii.
S-auzim de bine, numai de bine!

E celebră o întâmplare cu Nichita și un tipuleț care ținea morțiș să se tragă de șireturi cu el: bă Nini! în sus, bă Nini! în jos, bă Nini! la dreapta, bă Nini! ... Agasat Nichita i-a spus să i se uite atent la picioare, \"pentru că mă port cu sandale, boule!\". Dar cred că am mai istorisit asta cu altă ocazie!
Poate că e mai convenabil să vă trageți puțin de gândurile cam vraiște, dom\' costel, de gândurile care vă fac să credeți că prietenii se gratulează reciproc cu termenul de \"boule\". Așa o fi cu prietenii dumneavoastră, cu ai mei e altfel. Noi știm că dacă viața sau întâmplarea face ca să ajungi printre porci, nu trebuie să mănânci ca ei.

La bună vedere, Pane!

Parcă e ceva în plus în prima strofă: \"aspru ... unduie în piele\".
În rest: vânt din pupa!

Cu cât vinzi biletul/butadă?
Spune-mi prețul, ca să știu până unde pot să bat câmpii.