Adrian Firica

Sigur că radiază \"auriu\" Bogdan! Nu am avut nici cea mai mică îndoială asupra impecabilului tău simț de observație, Nic.
Nici nu mă pot aștepta ca un manager de fotbl să nu confunde termenii: \"inefabil\" cu \"infailibil\". În Brazilia, însă, chestiunea asta îl va duce pe culmile performanței. În fine va cupla și el, în căpșorul său, toria dezastrelor cu aceea a fractalilor și va conștientiza \"de ce\" are acces la Internet. Unsprezece dimensiuni, toată nebunia asta filosofico-interpertativă (chestia cu număratul degetelor, dacă vă mai aduceți aminte!) ... era prea mult pentru el. Mai bine că e manager de fotbal. Ce dacă ia cafteală după cafteală în campionat?. Îl face mai puternic. Înțelegi unde bat?
Bogdane, dacă nu mai știi ce sunt fractalii, nu e dezastru. E chiar mai puțin important decât faptul că iar ai început să bei votcă. Sunt impresionat că faci eforturi, încearcă însă să schimbi cu \"satelit\". Dă un telefon la Jurilovca, la Primărie, că te vor lămuri de acolo despre ce este vorba. Ține-o așa. Ãștia de aici dau alcool și automobilelor. Nu vreau să fii nepregătit, Doamne ferște! Îți voi scrie o corespondență specială pe tema asta.
Mi-e inima împușcată de dorul vostru. Of!

mai la vale, Urmuz se exprimă asimptotic:

PUȚINÃ METAFIZICÃ ȘI ASTRONOMIE

Și iarăși, cine dintre noi se mai poate plânge că forța primordială, cauza cauzelor, nu poate fi niciodată atinsă, descoperită, când toți se căznesc să o apuce de la început, înapoi, și nimeni nu s-a încercat să o învăluie, pentru clipa de față, să o prindă măcar o dată pe flanc?
Și care e rostul să ții morțiș să descoperi vreo cauză, și că numai una singură și cea dintâi, când toate cauzele, din nenorocire, sunt și efecte și dau din ele efecte îndrăcit de multiple și de încâlcite.
Deci la ce bun să vrei numai o singură cauză, o forță inițială care vrem (trebuie) să fie și generatoare, când ea însăși ține cu încăpățânare să dea din ea numai multiplicitate; are setea ultimilor, a încâlcelei și contradicției; îi trebuie multe milioane de oameni, de muște, de bureți, de jivine, de astre, și aceasta încă cu prețul suferințelor lor. Îi trebuie și „peștele-cufăr\", și peștele-fierăstrău\" și are setea numărului, a distanțelor și idelilor mari, fără rost și necesitate ...
La început - ziseră toți comesenii laolaltă - nu este adevărat că: „Cuvântul a fost la Dumnezeu și că D-zeu a fost cuvântul\". La început - afirmară ei cu tărie - mai înainte de a fi fost ori „cuvânt\" a fost „alfabetul surdo-mut\", căci nu este probabil ca materia cosmică, astrele să fi învățat chiar de la început a g(?) ceva; că e prea posibil ca ele să nu fi fost în stare, la început, nici măcar să se ceară afară, și nici chiar să zică „papa\" sau „mamă\". Asemenea, este foarte probabil - ziseră mai departe comesenii - că corpii cerești s-au format nici din dărnicia lui D-zeu, nici din pofta lor proprie de a se învârti și a se face numai pentru atâta lucru din nimic ceva, apoi din gazoase solid ci e prea posibil ca ele să nu fi fost nici create, nici necreate, copii ai nimănui ieșiți din calcule reușite sau greșite și, cu chiu cu vai, în rate și hrăniți insuficient la institutul „Maternitatea cerească\" cu lapte contrafăcut cu apă gazoasă de lăptăresele Căii-lactee.
Că admițând că ele se învârtesc numai din propriul lor gust, apoi e greu de presupus că fac aceasta în mod cu totul dezinteresat, fără nici o intenție cât de mică de procopseală pe setea mulțimilor și a distanțelor mari, fără rost și necesitate. Parcă ar fi chiar puțin comic să te învârtești în veci de veci gratuit și numai pentru a te vedea alții...
- Cum, interese meschine, egoiste la corpii cerești? protestă plebea ideologică, naivă, care aștepta rezultatul afară în curte.
Și totuși ei aveau și nu dreptate să se teamă astfel...
În adevăr, cine a putut mai întâi obliga materia și forța cosmică să fie ceva, când ele însele, la rândul lor, desființându-se, dându-și demisia, ar putea oricând obliga pe acel „cine\" să nu fie „nimic\"?!...
(Urmează o variantă a finalului schiței:)
Și oare merită osteneala să ții să descoperi numai o singură cauză și cea dintâi, când ea însăși ține cu atâta îndărătnicie să dea din ea numai multiplicitate, încâlceală și contradicție?

ÎNVÃȚÃTURILE LUI NEAGOE BASARAB CÃTRE FIUL SÃU THEODOSIE cănțin în partea introductivă următoarea uimitoare frază, pentru unii un adevărat generator de coșmar:

“Dar pentru ce? Numai ca să lăudăm numele lui, cel ce ne-au făcut, Domnul domnilor și Dumnezeul dumnezeilor.”

ce urmează în toate învățăturile ...
te iei cu mâinile de cap!

ei, cum să răspund: ...
așa e Silvia;
Dominique, ce cald ți se face, brusc, în canadiană;
Bogdan, Nicoleta, DA!, dar ce glesne, te uiți la ele, iar când te apuci să rozi plângi ... \"pentru ca să nu le doară\", în general, pe PTRUȚE.
DoDu, mai alergi ce mai alergi, iar \"la urmă\" stai.

Care e problema crescătorilor de PTRUȚE?

Roua, spune-i: \"dânsul\".
Revenind la \"pruteanul\" nostru, scrie Cornel Nistorescu editorialul de azi, luni, din Ev.Z. pe tema asta. Gata, e ca și lege, a votat și Senatul!
Citesc în Libertatea, de azi, că un grup de cercetători americani a descoperit că avem fundul mare din pricina unei gene recesive. Propun să ne numim fundurile - recesive sau nu: \"FUNDULIȚE\". O fi cf. legii, D-le senator?
Ce mai, merit o stea, dar nu vreți să mi-o dați, din invidie că m-am pus la adăpostul legii, vă cunosc eu!

/să fiu adunat într-o cană de tablă
....
că nu mă cheamă Iov/
(și)
/rugăciunea mea Doamne este
„dă-mi ceva anume”
...
și nu paria pe mine/
(și)
/ca să-Ți intri în mînă
...
să-mi dovedești/

sunt reperele poemului acesta \"aparent\" sprințar.

paradoxal, bancomatele sunt aristocratic rău-voitoare. paradoxal!

He, he, he!
Ți-am/v-am zis ultima noutate? Nu, păi cum așa?
Dl. senator Pruteanu, așa cum era de așteptat, nu se dezminte, căci năravul din fire nu are lecuire. De la furtul de zacuscă, ghidoane de bicicletă și semnalizatoare de noapte, a trecut omul la punerea pe masa de lucru a Parlamentului a unui proiect de lege care nu avea avizul Comisiei Juridice a Senatului.
Nu știu să formulez chestia asta în englezește, dar pe românește măcar \"fals și uz de fals în acte publice\" tot este.
O să ziceți că mă țin eu de capul lui. Nu, nici vorbă, le face de capul său.
Dl. deputat Cazimir a zis că în cazul legii domnului Pruteanu e vorba de \"umor prin imprudență\". Le convine

Silvia,
eu mi-am făcut cu prisosință datoria față de Bogdan - în ceea ce privește pasiunea lui pentru muzică. L-am înzestrat cu albumul de debut al Țapinarilor. Nu-i de ici de colea! Unde mai pui că i-am scris și niște comentarii și am adăugat modul de folosință - ca să nu își strice combina când bagă țapinele la reprodus. Altă dată i-am dat un album de casă mare cu omul de se recomandă drept mașină sexuală, James, James Brown parcă?! Nu știu eu ce face cu C.D.-ul respectiv, presupun că nu confundă registrele și locașele.
De ABBA nu poate fi vorba, am dat examen cu ele în mai 1983, la cursul de istorie universală contemporană. Profesor examinator era răposatul Mircea Popa. Un fan ABBA, ce nu s-a pomenit. Mi-a dat 10 după ce m-a trimis de trei ori în bancă. I-am spus toată istoria \"la ABBA-ilor\" precum și mizeriile pe care le-a provocat Kissinger omenirii, inclusiv după prima criză a petrolului. Domnul ăsta mă calcă pe nervi, pentru că în 1990 a spus că omenirea trebuie să conserve încă 50 de ani războiul rece. C.D.-ul ăsta mi-a scăpat, acum a devenit piesă de colecție, iar eu nu-mi pot permite să îl achiziționez. De piratat nu poate fi vorba, pentru că e securizat în draci.
Să nu te duci la facultatea de istorie. Te lămuresc eu. Să te faci medic psihiatru, poate-mi faci un bine mai încolo. Momentan mă încadrez în limitele acceptabile ale judecăților de valoare. Îmi patinează ceva la capitolul civic, dar e din cauză că mă tund scurt.

Horia Pătrașcu,
mă sfătuiești în titlul comentariului tău (http://www.poezie.ro/index.php/essay/1747736/index.html) să renunț la poză.
Lămurește-te singur, înainte de a pune ceva \"imperativ\" pe tapet.
Eu nu am priceput de-i vorba despre fotografia mea, ori dacă se face referință la o anume atitudine - cum ar veni că eu aș \"poza\".
Până la urmă, vorba lui Max Weber: \"Dar cu aceasta nu ajungem pe tărâmul judecăților de valoare și de credință cu care nu vrem să încărcăm această prezentare pur istorică. Obiectivul ar fi mai degrabă acela de a insista asupra importanței abia abordate aici a raționalismului și pentru conținutul eticii social-politice, adică pentru genul de organizare și de funcții ale comunităților sociale de la conventicule până la stat\" - Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Ed. Humanitas, București, 1993, p. 182.

Notă
altminteri văd că ești scrupulos. Din și despre \"mintea\" domniei tale spui, chiar cu ea, că: \"Nu stiu daca distinctia clasica axiologica mai poate spune ceva, cel putin atunci cand e vorba de istorie si de destinul unui neam. Valorile pozitive sau negative nu lamuresc nimic, ar trebui sa vorbim de valori \"tari\" si valori \"slabe\".\" ( http://www.poezie.ro/index.php/article/243980/index.html).

H.P.-ule,
da, știu cum e cu Screech.
După opinia mea, ceea ce recent s-a-ntâmplat (acum doi ani!?) pare a fi ilustrarea spiritului \"Eticii protestante\": s-a dus \"omul\" cu două pizde; a fost filmat pe când se regula cu ele; dar a considerat că e în folosul său și al fetelor - că ei au asudat, nu? - să-și dea ei filmul contra-cost pe un post Tv., decât să-i dea în judecată pe ăia de i-au filmat...
Prin urmare stai de vorbă cu un adept al valorilor \"tari\".

Pătrașcule,
nu am înjurat pe nimeni, până acum, \"în față\" - înjur însă, în sinea mea, tot felul de chestiuni conjuncturale.
Cu dumneata, Pătrașcule, am reușit să-mi \"operez\" o mutație comportamentală.
Am făcut asta pentru a-ți salva curiozitatea de la moarte, te citez: \"de unde va vine numele domnule, ca mor de curiozitate\".
Păi îmi \"vine\" dintre vintrele mamei, mă! Așa că:
1. \'Tu-ți mama ta Pătrașcule, pentru că mama mea, Sofia, a ținut să fiu botezat cu numele de Adrian;
2. \'Tu-ți tot nemu\' tău Horia, din partea tatălui meu aparținător de neamul Firică.

Hia Pasule,
da, sunt unul dintre absolvenții Facultății de filosofie din București.
Tocmai de aceea nu pot fi confundat cu Marian Munteanu... numai \"absolvent al Literelor\", acest M.M. ce a venit, cândva, pe la începutul anului \'90 și a aruncat, la modul propriu, cu mâinile sale, doi profesori afară din Aulă - M.M. era PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE JUDECATÃ AL FILOSOFILOR AFLAȚI ÎN VIAȚÃ ÎN ROMÂNIA.
Un an mai târziu, M.M. a fost alungat din Piața Universității pe \"limba sa\".
Încă nu m-am decis dacă, în ceea ce îl privește, deviza sa este:
- viața nu e filosofie;
- literalmente sabia ridicată nu-ți va tăia capul;
- afacerile... tot mai-nainte decât toate!

Așadar, Horia poți să râzi de tine, de unul singur, până mori!
Masturbarâdete până nu mai poți.

dragă Florr,
îmi păstrez șuturile. nu fac risipă.
te rog însă să mă lămurești ce vrei să spui aici: \"Tot ce pot să-ți spun că este deosebit de atractiv textul tău.\"
și aici: \"Eu, nu Alexandru, eu cobor la prima stație, că de impresia ta obsesivă vis-a-vis de grobianul ce muncește negru de cărbune pînă în adincul sufletului și face care face sau nu cultură cu tîrnăcopul m-am lămurit... Ești obsesiv pînă la Dumnezeu și înapoi și s-ar putea să rămîi așa pînă te prinde controlorul fără bilet... Pînă atunci însă \"Noroc Bun!\" și \"Țării cît mai mult eseu!\" că merge, și hîrtie se mai găsește prin țara asta. De data asta chiar mi-ai fost simpatic.\"
Sincer ... du-te de te culcă, Florr-ule dragă!

Roxana,
eu singuratic? nici vorbă, sunt narcisist!
singurătatea e starea de spirit normală a intelectualului, fie și în cazurile \"forțate de împrejurări\" ale unor \"robinsoniade\"... fizice sau/și culturale.
eu, pe mine însumi, mă înscriu în lumea patologicului. am epuizat lumea bizareriilor de mai demultă vreme - cu accidentări, cu grație, ori din tâmpenie. de șapte ani încoace nu mai emit idei trunchiate, ci NUMAI idei toxice!

pentru numele lui Dumnezeu: nu beau bere! beau vin roșu sec pentru hidratare - adică strictul necesar, restul lichidelor (compensatoriu!) le iau din cafele, ceaiuri și ciorbe. apa e pentru broaște și pentru alte viețuitoare care nu mi se aseamănă... ca specii.
în momentele de singurătate absolută - momentele \"mele\" de singurătate absolută! - beau pălică până dincolo de granițele comei alcoolice științific și clinic admise pentru supraviețuirea unui humanoid. obișnuiesc să spăl paharul și să pun sticla goală acolo unde îi este locul, după ce mi-am consumat exercițiul absolutistic al acestei condamnări de/pe/la viață.

oricare vor fi fiind părerile pe care le împărtășești, fie că ele contează, ori nu!, eu susțin cu trup și suflet cultura viței de vie și a prunilor, independent și oarecum indiferent față de preocupările cultivatorilor culturii.
vorba ta: TOȚI FAC, cultura...!?

Domnilor, v-am expediat volumul.

... constat, la distanță de trei ani, că spiritul anticipativ nu mi-a jucat feste:

\"PROLOG
...

degrabă și de unul singur mi-am făcut o astenie pretimpurie de vară
- nu mai are nimeni așa ceva -
păsările - unele - au viroza lor păsărească atipică dar nu mă pot egala
- sunt mai breaz decât orice colecție unicat de lenjerie: Fashion Gallerie -
m-am apucat de fumat: contact me!
If you are a woman interested by cigar or who smokes cigar
- not necessary a model; s-a schimbat percepția generală -

despre țigară numai de bine
I will take photos of you with cigar and offer you the digital files
după care stăm în povești: Fidel Castro se promène en voiture
... sur les routes de son beau pays
Fidel lui qui promet la prospérité à son peuple
- ecoute dit-il
le cochon doit venir de la ferme... les boutons défaits
vas-y explique leur le problème
j\'ai rien compris... m\'ont offert à boire à manger ils ont appelés les voisins
et leur fille a tenu à faire l\'amour avec moi... deux heures passent

repede mi-am promis să nu mai casc gura \"la vitrine\" spunând că plec
la țară cultiv pământul cresc cinci capre și mă spăl mai rar
da-n timpul asteniilor nu te poți ține de promisiuni
\'ți-nchipui doar haine
mâncare și igienă contra cost
ce te costă? viața-i neprețuită și-i trimiți și ei câte-o bucată de poftă

love!
lavare humanum est
diabolicum perseverare

la urma urmelor nu-i rău să investești în industria de parfumuri:
vine izmene pe călător
\'ți-arată de Florii ceasul lui care merge repede
- \'ți cade prima cataramă la pat -

șezi cumva de-a curmezișul citind pân-a doua zi
dimineața el e de două sau de mai multe ori higienizat în dialoguri
- scria cărți
era ambidextru și apăra gaura din spatele cipurilor individuale
din dotarea măgarilor -
știa că sunt montator
- citise cartea mea de muncă
umblase-n lada cu scule -
\'și dreagea ochelarii vocea echilibrul destinul și altceva
- a doua cataramă-mi cădea uimită -

n-aveam curajul să m-așez
fiindcă erau pâini în atmosferă
peste tot
- fumam
ea tocmai mâncase… -

la urma urmelor nu-i rău să investești în industria de parfumuri
când ai o masă cu cinci picioare vine taxiul la comandă
- a treia cataramă poate să cadă oriunde –\" (pp. 9-10; op. cit.)

(...)

\"EPILOG
...
… why not uneori?

în episodul cel mai dintâi ce pana mea ce pana mea
îmi ascult mâinile

ninge
ningea în preajmă
pe-nfundatelea citeam cum striga Dante:
Eulampia iubitooo! - printre claxoane - nu mă las-o!
apoi invocam baroul local celebritatea teatrului contracandidatul
și-mi fluturam galant pe sub nas volumul:
să bem împreună un ceai
… poate ieșeam exasperat să spun ceva \"anti\" să mă exprim
să-mi emit privilegiul neuronal măcar o dată pe an inspirat sau nu
dar să-mi iasă din cap și din zona cu pricina Doòa BARONESA - Goya

dacă mă trezesc brusc pot să înfiez trei nurori și-un cal și mai breaz
supravegheați-mă
cine mă știe mă deconspiră provoc agitație cam cât de-o înmormântare
majoritar cu camere video în ținutul secuiesc
până la urmă legitimez un proiect tendențios maximal rural
dedesubt se intervine firesc cu METROUL:
să-mplântăm ceapă cu curul că urmează STAȚIA EFECT POZITIV

dacă nu și nu să ai mașină \"totul\" să decizi anumitele direcții merită
o parchezi fii atent la serviciu cu prietenul
vrei nu vrei mergi prin \"paralel\" cu Centura mai lăsăm jos dracului Legea
Fetelor Betonierelor

a Ale Lor…
ecologically-correct delicatețea postmodernă a dosarului printre gropi zici
plan barosan de un sfert de oră plus reconstrucție
halesc marshallo-postbelic ignoratio ab integrum

debranșam o mână capul una alta ce pana mea ce pana mea
Primar estet
statuia țăran / eroul mort de beat ignorant
că uite cât fac până la școală din această Cauză Eul…

gay-îi construiți prin șantierele civile?
adică mi-a dat un telefon: vezi că vin să-l aduc pentru 10 zile
a închis după un sfert de oră
\"jocurile\" erau făcute alba / neagra

\"Donde vas mi amor…?\"
episod palpitant amenință publicul dacă se încheie
canci! factură radio-TV premier în curs de negocieri în zonă
ce chestie Constantzo
s-a făcut de-ai devenit erou mă duc să fac ordine
curățenie prin acele de brad

nu cumva să nu fie așa ceva contestatar ABSOLUT când se va întoarce
am cam spus tot vorbesc de sinucidere iar în cazurile mai bune de o \"ligă\"
copiii revoltați pe deasupra metodic de nu se poate
au metodologie schițe tot tacâmul

să-ți trăiască fantasma ce-mi place tu să-nebunești în rest cu schițe măi
compasul jurnalul de bord poveștile
pasionantele cocoloașe de hârtie bune de aruncat
eu am vrut o fată însă adolescenții se zburlesc diferit după sex

în episodul cel mai dintâi ce pana mea ce pana mea am încălecat
pe-o șea-mi ascult mâinile chiar interesat
... să mai povestești!\" (pp. 101-102; op. cit.)

Mai rar așa \"ironie bine temperată\".
Au facut europenii un automobil care merge cu aer comprimat. Ți-am făcut cadou una! Mulțumesc din suflet ca ai permis comentarii și doresc sa fiu calcat imediat de tine cu mașina asta.

au!

ne mai și ... doamne iartă-mă!: fute ăsta, zi de zi?

să-i schimăm pempersii mai des

Mie, mie îmi cam place - asta pentru că Mama lu\' Ștefan cel Mare era Mama Vrâncioaie. De aici și celebra maximă: De ești tu acela, nu-ți sunt mamă eu.

Semnul cu scutul era pentru spartani. Așa erau de rele mamele lor. Aia cu degetul era pentru romani, dar era o democrație, ceva de groază, ca pe \"mână\" ... oricine putea să-și îndrepte degetul în sus ori în jos. Așa o cere regula spectacolului. Spectaculosului?!

Cine știe?

Țin cu dinții, \"fenomenul de glesne\".

Țțțț, coșmar în regulă, dar nu mai e mult până la primăvară!

În versul 8 îndreaptă \"sdaugă\" ..., ți-a scăpat un \"s\" de la \"sbidigudigudicelele\" agitate în timpul dansului de pe masa din catedrală, ori au sărit de la \"spoalele\" capotului, sau cine mai știe, poate de la migrene, clpote prost trase ... orice și de oriunde e posibil.
În rest e ca un virus puternic, e ceva de groază.

Mădălina,
știu că am încălcat politica editorială. nu am făcut-o cu premeditare, ci din respect pentru literele MARI în care sunt editate solicitările Parlamentului nostru cu privire la urgentele și necesarul satisfacerii nevolor \"ASISTAȚILOR\".

ai văzut ce puțini sunt?
și, parcă și noi suntem mai puțini, tot mai puțini!

până la urmă cred că vor interveni asociațiile pentru drepturile omului, pentru cele ale copilului, poate justiția, poate revistele de profil despre făcutul copiiilor care să ceară lămuririle necesare scuteristului Tăriceanu.

din ÎNVÃȚÃTURILE LUI NEAGOE BASARAB CÃTRE FIUL SÃU THEODOSIE am să mai citez ceva, pentru a trece apoi la chestiuni ceva mai spornice:
“Întrebare: Dar, căci nu zice de toate céle văzute și nevăzute, și de sădiri și de sămănături, și de pomi și de altele?
Răspunsul: Cât au zis de puținel, iar toate le semnează, și au lăsat celor ce le iaste voia să le știe, să le spuie. ...”.
...
“Și această să nu le gândești că le grăescu eu din capul mieu, ci toate le-am aflat, și ți le grăescu ca să-ți fie de certare și de învățătură și de toată trezviia și chibzuiala și bucuriia ce va să fie, cum ți le voi arăta mai nainte pre amăruntul și le vei vedea chiar. Deci să nu pae cuiva rău, sau să aibă vreo împutăciune spre noi pentru acéste cuvinte, că pentru folosul sufletelor voastre ne-am nevoit, din adâncul inimii, și v-am adus aminte. ...”.

Prin urmare, am să redau integral un document apocrif ÎNVÃȚÃTURILE MAMEI LUI NEAGOE BASARAB CÃTRE NEPOTUL EI THEODOSIE, asta nu înainte de a te avertiza că:
- “șugubină” nu înseamnă ce crezi domnia ta, ci înseamnă: “plata unei datorii”;
- “a ucide” înseamnă: a stâlci pe cineva în bătaie, a-l bate rău de tot, nu a-l trimite pe lumea cealaltă, așa cum îndeobște suntem obișnuiți să considerăm.
- că în “cetate” comedia și tragedia sunt echivalente valoric;
- că ocultismele, inclusiv masoneriile (de ce or fi așa de multe frate, că nu prea e cazul?) și alte bizarerii ale societăților inițiatice, sau teosophia, chiar hermeneuticele mă lasă rece, dar că dacă am respect pentru ceva, apăi asta e HERALDICA.
DA!
pentru că heraldicii aceștia studiază tot felul de „derivate” a ceea ce tu citezi din jurnalul acestui „sinucigaș”: „Femeile miros a pizdă, care în dorință bate precum o inimă” (Alexandr Pușkin, Jurnal 1836-1837), dar nu mă întind să comentez, pentru că femeile sunt geloase, iară bărbații orgolioși.

acum adaosul apocrif promis din ÎNVÃȚÃTURILE MAMEI LUI NEAGOE BASARAB CÃTRE NEPOTUL EI THEODOSIE:
“trage perdeaua ca să nu vadă lumea că spălăm rufele cu mașina de spălat rufe”.

pentru a încheia, apropo confuzia asta a ta: “... demența, alienarea, marginalizarea, naufragiul, afazia, epilepsia sau Poezia ...”, îți propun ceva dintr- ...:
O FABULÃ A ZBORULUI - PESCÃRUȘUL JONATHAN LIVINGSTON

Richard Bach
- Adevăratul pescăruș JONATHAN care trăiește în noi toți -

...
„Privește cu gândul, descoperă ceea ce știi deja și vei vedea cum trebuie să zbori.
Pâlpâirea încetă. Pescărușul Jonathan dispăruse în văzduh.
Nu peste mult timp, Fletcher se ridică cu greu spre cer și dădu de un grup de elevi, gata pentru prima lor lecție.
“Pentru început”, spuse el apăsat, “trebuie să înțelegeți că un pescăruș este ideea nelimitată a libertății, imaginea Marelui Pescăruș, iar întregul vostru trup de la o aripă la alta, nu este decât gândul vostru însuși”.
Tinerii pescăruși îl priveau neîncrezători.
Ce să spun, se gândea el, oare asta e o regulă pentru un luping?!
Fletcher suspină și o luă de la capăt. “Bun…Foarte bine”, spuse el, aruncându-le o privire critică. “Să începem cu Zborul Orizontal”. Și zicând acestea, înțelese dintr-o dată că prietenul său nu fusese cu nimic mai divin decât el însuși.
Fără limite, Jonathan?, se gândea el. Ei, atunci nu va trece multă vreme și voi apărea ca din senin pe plaja ta ca să-ți arăt câte ceva din tehnica zborului!
Și deși încerca să pară în ochii lor sever, așa cum s-ar fi cuvenit, pescărușul Fletcher își văzu dintr-odată elevii, pentru o clipă numai, așa cum erau ei, de fapt; și-i plăcu la nebunie ceea ce văzu. “Fără limite, Jonathan?”, își spuse în gând și zâmbi.
Pornea în calea lui spre desăvârșire.”

Bravo!
Ai reușit din prima:
Ele au plecat la coafeur,
Discutând împăcate,
Ție îți crește, poetic,
Părul cel blond de pe spate.

ACTUL UNU LA CONTROL
“persoana întâi nu e bună.”, podul de piatră ... et caetera. “personajul se plânge că a trăit mult sub poduri. figurative. cu tălpile încrețite. de la apă, normal.”, s-a dărâmat.

ACTUL AL DOILEA CONTROLAT
“personajul a transpirat mult sub aceste poduri. cât afluenții. a suferit de frig și nevoi, a fluierat ...”, a venit apa, și ... l-a luat.

ACTUL AL TREILEA NECONDIȚIONAT
“personajul și-a ales mama, tatăl, prietena cea mai bună, prietenul cel mai bun, ...”, vom face altul, “iubiții din extra-sezon, ...”, pe drum în jos.

ACTUL PREMEDITAT
“personajul trece prin zile ca știrbul prin miezul de pâine. ...”, altul mai trainic și mai frumos.
“îmi revin la totuna.”