ȘOTRON

Mosulica, fii atent la ce-ti spun: m-am ferit o viata intreaga sa fiu vulgar, la fotbal ratam penalty-uri numai pentru ca coechipierii mei il injurau de mama pe portarul pe care-l prindeam in ochi. Dar intr-o noapte magica, la academia catavencu, Florin Iaru m-a invatat ca daca nu strivesti cu calcaiul un gandac atunci, cand e momentul, risti sa se faca sobolan printr-o mutatie genetica care numai intelectualilor de doi bani, numai arivistilor de teapa ta le este accesibila, asa ca pregateste-te de o discutie demna (daca esti capabil de asa ceva). Probabil ca in ultima vreme esti in criza de inspiratie si incerci sa traiesti parazitar pe vietile revelatorii ale altora. Cu precadere vad ca iti hranesti vanitatea din ceea ce simte Ada in aceste zile. Nu ma mai ascund in spatele modestiei mele naturale si bun-simtului pe care l-am exersat si o sa-ti declar un lucru care sa ti se insurubeze odata in creierul tau flasc ca o minge de baschet sparta in cuiul lui Pepelea: \"Franta\" este un poem de exceptie, este o capodopera a literaturii care inca traieste si nu se usuca in budoarele cardiacele ale poemelor tale. De la Allen Ginsberg si Marius Ianus, de la strigatul disperat al lui Ghilgames si pana la durelea lui Holden Caulfield (\"The Catcher in the Ryr\" de Salinger - vad ca te crezi expert in literatura marelui Jerry. Nu esti, batranelule!) nu s-a mai scris ceva atat de autentic, atat de rupt dintr-o disperare care pulseaza. Ne-au decorat francezii in Primul Razboi Mondial? Traiasca!
Este cultura franceza de valoare? Stiu foarte bine ca asa e. Traiasca! Ti-a murit imaginatia? Traiasca! Tu nu sesizezi diferenta dintre cultura franceza (de certa valoare) si civilizatia actuala franceza, care este doar o flatulenta erotopatica, o umplere sacadata de cavitati, cum mi-a zis Ianus intr-o zi. Dar, ca in barocul concettist, in cazuri de unguentum armarium, nu poti lovi intr-o civilizatie, intr-un individ dezgustator apartinand acestei civilizatii decat dinamitand cultura. Asa ca nu te mai bucura parazitandu-mi textul si nu mai indrazni sa o ironizezi pe Ada cu glumite din astea textuale de copil oligofren, pentru care toti maturii par infantili. Sotronul joaca destinul cu tine, nu eu si Ada. Pe chipul tau incrancenat bocancii realitatii si-au lasat urmele sariturilor perfecte. Renunta, daca esti un barbat de onoare, daca vreei sa arati ca varsta ta nu denota numai impotenta ci adevarata prestanta, renunta te rog sa mai atingi cu cuvintele aura delicata a Adei. Nu pot s-o mai aud plangand. Daca tot nu mai ai alta treaba de facut, injura-ma - nu-mi va pasa. Dar ai macar intelegerea si nobletea de a nu lovi intr-o fata, mai ales intr-o fata ca Ada!
Macar atat...

Draga Ciotlos

Cineva, inaintea mea a refuzat acest text. Astazi, aratandu-i-l si lui Adrian am hotarat sa il aprobam. De ce? Deoarece vineri, m-ai luat pe chat si mi-ai cerut dreptul sa iti public ca editorial un text de-al tau, impecabil, pe care inca nu l-ai scris. Si eu ti-am sugerat sa mai scrii, sa-mi trimiti si mie textul si sa mai astepti, ca sa ne convingem cu totii ca nu esti o persoana labila. L-am publicat fiindca dupa parerea mea esti o persoana labila, ba mai mult, o persoana care cauta sa iasa in fata, indiferent de victimele pe care le seamana in calea sa.

Mica ta problema cu Ada nu ma intereseaza, rufele murdare se spala in familie. Cred in toti prietenii mei de aici, Adrian este unul dintre ei, si pentru bunele lor intentii bag mana in foc. Daca Adrian a repetat ca nu exista nici cea mai mica trimitere la Ada, il cred. Mai mult decat pe tine, pe care nu te-as mai cred nici daca mi-ai citi ziarul. Mi-ai mai zis vineri ca daca nu iti dam drepturi depline pierdem un \"bun critic\". Zau? Te crede cineva? Poate ca ai intr-adevar talent, dar ti-l consumi aiurea. Si urasti. Urasti tare urat.

Fii sanatos, din partea mea a doua mana intinsa nu mai primesti.

Salutare

Bogdan Geana

Ce bine ca nu esti vulgar,Cosmin, ce bine ca te-ai apucat sa critici textul si nu un om despre care nu stii nimic!
Ma intreb cum ar fi aratat comentariul tau daca ai fi fost vulgar?

Acest poem este un poem pacifist. În mod necesar este un poem politic.

Toate jocurile au ceva inițiatic - jocurile de copii, cu precădere.

Unele dintre aceste jocuri au în structură germenii violenței, confruntării, anihilării adversarului.

Eu cred că Șotronul este unul dintre jocurile de acest tip și că trebuie desprinse incriptările sale precum foițele de mică.

Într-un joc de-a moartea cuvântul interzis este \"MOARTE\". Desenul trupului uman este \"desemnul\" umanului. Desenul unui om întins pe pământ este desenul unui om răpus, este \"desemnul\" unui cadavru. Ritualul călcatului în picioare, vine să arate că acesta merită disprețul, că trebuie să fie pângărit, că merită să fie călcat în picioare. Ciobul aruncat este un ostrakon. Judecata a fost anterioară, apoi, pedeapsa a fost inscripționată pe ciob. Pedeapsa nu se înmânează, ea se azvârle condamnatului.
Cavalerii medievali nu își înmânau mănușa, o zvârleau a sfidare celui pe care dintr-un motiv ori altul îl considerau vinovat de a fi adus o ofensă, de a fi încălcat un cod.
Eu m-am simțit ofensat politic, în ultima vreme.

Cosmin,
ție îți \"vine\" foarte bine o cămașă din aceea trainică, de in, cu o singură mânecă. Ai depășit faza de antrenamente cu un psiholog, îți trebuie un psihiatru.
Acesta te va ajuta să înveți replicile din pieselede teatru: Romeobsesiu & Jaleasamare și Ofticatelu. Succes!