Poezie
Urnă & maracase VIII
femeii de cursă lungă
1 min lectură·
Mediu
umbla printre noi ca ziua lumină
cu mersu-i cazon
avea gambe frumoase
neîndoielnic o raniță
purta în mâna ei stângă
femeia de cursă lungă
îngâna descântece sau vrăji de nevoi
cu suflet
ne împrumuta surâsul
sticle cu iubiri sau șoapte
dăruia cu mâna ei largă
femeia de cursă lungă
binecuvânta mai cred rănile
bloca soneriile
alarmele false
amuțea fanfarele
nu lăsa pe nimeni să plângă
femeia de cursă lungă
...
umbră și slugă
femeia de cursă lungă
acum nu-mi mai vine în minte
o ceață a pogorât pe dinlăuntru
eram parcă într-o oglindă strâmbă
fără singurătate
fără
fără femeia de cursă lungă
083.962
0

mai racoreste din cand in cand aerul
cu o vorba spusa soptit,
sa nu deranjeze aforismele
ce plutesc in jurul ei
nu are nevoie decat de caldura
unor palme hotarate sa mute
muntii, poate raurile
si, uneori, mobila din camera cu ferestrele spre sud.