poem în proză scris cu cerneală simpatică

ai văzut cum se înghesuie minutele și orele și zilele astea, cum toate vor să intre într-o clipă? și mai vor să spună tot. pe nerăsuflate. mă simt în siguranță îmbrăcat cu scorbura asta. dacă mă dezbrac de ea mă iei prizonier. știu cum faci, pui două degete, țevi de pistol, ținând degetul mare ridicat cocoșel în dreptul coastelor mele întrebându-mă: ce faci mă? iar eu nu sunt în stare să răspund, fiindcă mi se taie respirația, sau îmi sar siguranțele din tablou, adică e ca atunci când ți se ia curentul, iar mâna cealaltă, la fel de criminal pregătită, mi-o pui la tâmplă, încât îmi îngheață circulația, ca și cum toate stopurile arată roșu. și iar îmi pui o întrebare: ai ceva de spus?