Jurnal
Manevră specială
- lecturi -
2 min lectură·
Mediu
Doamnelor și domnilor, urmează ce urmează!
Ce urmează e pe puncte. Fiindcă urmează.
Așadar, aveți grijă să nu vă-necați!, pentru că urmează, urmează ... considerațiile pe marginea evenimentului ANUL 1989 ȘI SEMNIFICAÞIA REVOLUÞIEI ROMÂNE ... unde Ilie(scu) zice:
...
“f) S-a speculat și se fabulează încă, în fel și chip, pe seama faptului că, nici azi nu știm “cine a tras în noi – după 22″. Unii încearcă să atribuie diversiunea militară declanșată în seara zilei de 22 decembrie, care a provocat mai multe jertfe de vieți umane decât până în 22 decembrie, celor ce și-au asumat răspunderea constituirii noii puteri provizorii. Aceasta este chiar o manevră politică de joasă speță. Precum se știe, primele salve de arme au fost trase în sediul CC., în jurul orei 18.30, când se întunecase, și încă nu se constituise nicio nouă structură de putere. Noi (cei ce am constituit nucleul viitorului CFSN) ne aflam într-un birou de la etajul III, începând să lucrăm asupra redactării unui document cu caracter programatic, al revoluției române. Nu am reușit să-l terminăm, nici să definim noua structură de putere, când s-au declanșat focurile de armă, care au vizat inclusiv biroul unde lucram noi. Ne-am împrăștiat și ne-am reîntâlnit în sediul Televiziunii, la etajul XI, unde am reușit să finalizăm textul denumit “Comunicatul către țară al consiliului Frontului Salvării Naționale” – spre miezul nopții, în condiții dramatice, sub un foc continuu.”
...
Deosebit și fără nici un comentariu!, cu atât mai mult cu cât sunt toate surdo-mute - în China există un dans ce se numește \"Guan Yin” (cu o mie de miini!) - cele 21 de dansatoare sunt și la noi complet surde și mute.
Ele urmăresc semnele antrenorilor situați în cele patru colțuri ale scenei.
033.118
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Firica
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 289
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Firica. “Manevră specială.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-firica/jurnal/13912769/manevra-specialaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AFDaniel,
pe la începuturile vieții politice \"adevărate\" a lui Iliescu eram foarte atent la ceea ce zicea.
am remarcat faptul că imediat ce spune cineva ceva contra, d-l Iliescu o pune pe aia cu persecutarea tatălui său și a sa pe vremea fostului regim.
delirul ăsta continuă apoi cu invocația că nimeni nu-i în stare să trateze științific o problemă, numai d-l Iliescu având această capacitate.
în sfârșit, la capitolul democrație și comportament democratic, iară numa\' Iliescu e cel mai priceput - de văzut stenograma discuțiilor sale cu Coposu și alții, din ianuarie 1990.
ba chiar, ca să se fălească, le pune pe toate pe blogul său.
ori e schizofrenie, ori nu mai este!
și mania persecuției.
și totalitarism.
și ...
pe la începuturile vieții politice \"adevărate\" a lui Iliescu eram foarte atent la ceea ce zicea.
am remarcat faptul că imediat ce spune cineva ceva contra, d-l Iliescu o pune pe aia cu persecutarea tatălui său și a sa pe vremea fostului regim.
delirul ăsta continuă apoi cu invocația că nimeni nu-i în stare să trateze științific o problemă, numai d-l Iliescu având această capacitate.
în sfârșit, la capitolul democrație și comportament democratic, iară numa\' Iliescu e cel mai priceput - de văzut stenograma discuțiilor sale cu Coposu și alții, din ianuarie 1990.
ba chiar, ca să se fălească, le pune pe toate pe blogul său.
ori e schizofrenie, ori nu mai este!
și mania persecuției.
și totalitarism.
și ...
0
GGfaci bine ce faci, adrian!!
chiar dacă, uite, tinerii de genul lui daniel, care erau țânci în momentul deranjului din \'89, au reacții de genul \"la ce bun? că tot...degeaba\", știu că cei care au ars etape importante de viață în comunism, pentru ca apoi să intre în zona și perioada aceea cumplit de complicată și atât de greu digerabilă, prin bucățile prea mari de minciună, falsitate, speranțe înșelate, ipocrizie, intoleranță...băgate continuu forțat pe gât, imposibil de îngurgitat, ei bine, cei care au trăit toate astea nu au cum să uite.
și, da, vor în continuare să știe, să-și explice.
știi..
la vremea respectivă când am aflat de iliescu i-am întrebat pe părinții mei:
cine dracu\' mai e și ăsta?!
aveam destul fler și intuiție ca să miros din start făcătura.
aveam discuții extrem de dure cu anumiți colegi de facultate și cu anumiți prieteni care erau convinși că iliescu este singurul om politic a d e v ă r a t pe care l-a avut România postdecembristă.
uite, citeam puțin mai devreme un articol desprins din Le Monde - \"Comunismul încă \"otrăvește\" venele societății românești\", care, chiar și numai ca titlu este extrem de reușit.
pe scurt, \"cotidianul francez dedică un amplu articol comunismului, pe care chiar primul președinte postdecembrist, Ion Iliescu, a ales să-l uite, nu să-l confrunte, potrivit jurnaliștilor francezi.\"
\"Este greu să explici amploarea răului, la 20 de ani după, să redai cu fidelitate teama, intimidarea și represiunea poliției politice din România. În vremea comunismului, 10.000 de persoane au fost executate fără niciun proces.
A fost o experiență totalitară unică. Ceaușescu a conceput Securitatea ca pe garda lui pretoriană, poliția sa secretă nesupusă Moscovei\"
\"Problema mai mare este aceea că nici după prăbușirea dictaturii, românii nu și-au reglat conturile cu trecutul.
Puterea a revenit unui vechi cadru al Partidului Comunist, Ion Iliescu, ales de două ori președinte. Iliescu a mizat nu pe transparența vis-a-vis de crimele trecutului, ci pe uitare. Fără a ține vreun discurs nostalgic, el a vrut să întoarcă pagina, să o ardă.
El are o mare responsabilitate. Nu avea niciun interes să deschidă cutia Pandorei\"
coane!
dac-ai ști cât vreau să cred că totuși tinerii, mă refer tinerii de genul și vârsta lui daniel, or să ajungă să dorească în cel mai conștient mod să știe adevărurile comunismului de înainte și de după decembrie 1989!!
nu doar să jongleze cu idei trunchiate, prezentate deformat de cei ce s-au perindat la putere, de cei ce i-au îndrumat dpdv educațional și, de ce nu, de propriile familii.
\"Comunismul nu a dispărut, el s-a privatizat. Copiii, fiicele, nepoții ofițerilor sunt în vârful administrațiilor, întreprinderilor, firmelor. Este un sistem dificil de cuantificat, de genul mafiot\"
\"Întârzierea enormă și lipsa voinței de a deschide arhivele Securității explică continuitatea la putere a personalului din vechiul regim.
Putem fi în același timp o dansatoare și un elefant? Răspunsul este: evident da\".
:(
ps. știi, în acel iunie de foc și sânge, stăteam la kogălniceanu. în buricul capitalei.
auzeam noaptea împușcături.
tot noaptea ascultam radiourile care căutau și aflau pulsul populației înmărmurite de cele ce se petreceau pe stradă
pentru ca
ziua să văd imagini și să ascult cum ni se punea pumnul în gură și cum eram manevrați într-o manieră monstruoasă de către mai marii aflați la putere.
astea, ca toate celelalte, nu se uită, coane, ever!
chiar dacă, uite, tinerii de genul lui daniel, care erau țânci în momentul deranjului din \'89, au reacții de genul \"la ce bun? că tot...degeaba\", știu că cei care au ars etape importante de viață în comunism, pentru ca apoi să intre în zona și perioada aceea cumplit de complicată și atât de greu digerabilă, prin bucățile prea mari de minciună, falsitate, speranțe înșelate, ipocrizie, intoleranță...băgate continuu forțat pe gât, imposibil de îngurgitat, ei bine, cei care au trăit toate astea nu au cum să uite.
și, da, vor în continuare să știe, să-și explice.
știi..
la vremea respectivă când am aflat de iliescu i-am întrebat pe părinții mei:
cine dracu\' mai e și ăsta?!
aveam destul fler și intuiție ca să miros din start făcătura.
aveam discuții extrem de dure cu anumiți colegi de facultate și cu anumiți prieteni care erau convinși că iliescu este singurul om politic a d e v ă r a t pe care l-a avut România postdecembristă.
uite, citeam puțin mai devreme un articol desprins din Le Monde - \"Comunismul încă \"otrăvește\" venele societății românești\", care, chiar și numai ca titlu este extrem de reușit.
pe scurt, \"cotidianul francez dedică un amplu articol comunismului, pe care chiar primul președinte postdecembrist, Ion Iliescu, a ales să-l uite, nu să-l confrunte, potrivit jurnaliștilor francezi.\"
\"Este greu să explici amploarea răului, la 20 de ani după, să redai cu fidelitate teama, intimidarea și represiunea poliției politice din România. În vremea comunismului, 10.000 de persoane au fost executate fără niciun proces.
A fost o experiență totalitară unică. Ceaușescu a conceput Securitatea ca pe garda lui pretoriană, poliția sa secretă nesupusă Moscovei\"
\"Problema mai mare este aceea că nici după prăbușirea dictaturii, românii nu și-au reglat conturile cu trecutul.
Puterea a revenit unui vechi cadru al Partidului Comunist, Ion Iliescu, ales de două ori președinte. Iliescu a mizat nu pe transparența vis-a-vis de crimele trecutului, ci pe uitare. Fără a ține vreun discurs nostalgic, el a vrut să întoarcă pagina, să o ardă.
El are o mare responsabilitate. Nu avea niciun interes să deschidă cutia Pandorei\"
coane!
dac-ai ști cât vreau să cred că totuși tinerii, mă refer tinerii de genul și vârsta lui daniel, or să ajungă să dorească în cel mai conștient mod să știe adevărurile comunismului de înainte și de după decembrie 1989!!
nu doar să jongleze cu idei trunchiate, prezentate deformat de cei ce s-au perindat la putere, de cei ce i-au îndrumat dpdv educațional și, de ce nu, de propriile familii.
\"Comunismul nu a dispărut, el s-a privatizat. Copiii, fiicele, nepoții ofițerilor sunt în vârful administrațiilor, întreprinderilor, firmelor. Este un sistem dificil de cuantificat, de genul mafiot\"
\"Întârzierea enormă și lipsa voinței de a deschide arhivele Securității explică continuitatea la putere a personalului din vechiul regim.
Putem fi în același timp o dansatoare și un elefant? Răspunsul este: evident da\".
:(
ps. știi, în acel iunie de foc și sânge, stăteam la kogălniceanu. în buricul capitalei.
auzeam noaptea împușcături.
tot noaptea ascultam radiourile care căutau și aflau pulsul populației înmărmurite de cele ce se petreceau pe stradă
pentru ca
ziua să văd imagini și să ascult cum ni se punea pumnul în gură și cum eram manevrați într-o manieră monstruoasă de către mai marii aflați la putere.
astea, ca toate celelalte, nu se uită, coane, ever!
0
Știm că multe dintre ele au fost minciuni și nedreptăți, cum se întâmplă de obicei în țara noastră, așa e obiceiul pe la români; și multe alte considerente banale... Singurul lucru care contează din punctul meu de vedere este următorul: în ce măsură și prin ce mijloace putem noi să schimbăm, sau măcar să sperăm a schimba ceva în bine acum? Chiar acum, în prezent, nu după ce-om muri, sau or mai muri și alții degeaba, despre care să se mai spună alte minciuni în continuare. Mie îmi apare evident, nu știu însă ce credeți și dumneavoastră, că epistema socială globală, care determină și mersul țărișoarei noastre, se îndreaptă spre un viitor macabru. Dar de ce macabru, că doar totul este atât de luminos? Tocmai din pricina faptului că prin fiecare zi care-și încheie cursul, centralizarea marilor puteri se consolidează tot mai mult. Nici nu mai este logic în prezentul pe care îl trăim să ne amăgim cu gânduri și speranțe de imposibile schimbări. Acum lucrurile, grație sistemului economic global (care a rămas singurul criteriu valoric al speciei umane) decurg frustrant de liniar și cauzal. Nu mai apar variabile în acest sistem, nu au cum să mai apară.
Atâta timp cât nu ne schimbăm prioritățile, nu facem decât să consolidăm ceea ce ne face nefericiți pe toți.