Jurnalul unor negocieri interminabile

începe să-ți placă și ție ceva pe lumea asta bunăoară plăcuțele astea lichefiate de pe care să-ți citești monologul suportă retina ta – suportă orice – te bate gândul să faci o alianță chiar dacă se spune că fiecare ar conține un amestec de imaturitate imprevizibil și intoleranță bine dozate cât de nesigur e oul ce stă în caserolă? suficient cât să gândești cu premeditare un scurtcircuit de ce oare? Milord a sosit momentul să ne îngrijim puțin de fundul nostru există o mulțime de forme de refuz elegante – în măsura în care reușești să fii atent la detalii poți să stabilești o relație privilegiată: cum ar fi să aștepți la nesfârșit apariția curcubeului ca unică speranță; sau să schimbi prosoapele din baie cu unele cu țesătură audio și toate cele cuvenite executării unei partituri care să nu te lase dator vândut pentru toată viața; ca atunci când suni goarna pentru coerență și toți te arată cu degetul fiindcă nu ai pe lângă tine pe cineva cu care să-ți dai coate; o încăpere fără limite la fel de absurdă ca autoînvinuirea; ca atunci când faci de capul tău nesfârșite exerciții de levitație