Adrian Dorie

Dear Andu,

in facultate, la un examen oarecare, am scris ca un anumit bec cu iluminare intermitenta are rolul de a \'distrage\' atentia, in loc sa \'atraga\' atentia. Greaseala mi-a fost atribuita necunoasterii limbii romane si, ca pedeapsa, mi s-a scazut nota cu doua puncte. Am incercat sa ma disculp, dar primeam mereu aceasi replica de la cultul profesor: \'Am avut zece pe line la romana in liceu asa ca nu incerca sa ma aburesti!\'

Dear Andu,

aveai de ales intre doua variante: sa crezi ca sunt certat cu gramatica sau ca neatentia e vinovata de comiterea acelui grav fault gramatical. Ai ales prima varianta. Te asigur ca am si alte texte cu erori, mai mult sau mai putin grave. Si altii au, pe aici. Asadar, daca esti in forma critica, ia-mi textele la lecturat...

Deloc amical,
Adrian

Dear Diana,

uneori oamenii nu apreciaza suficient realitatea frumoasa (nu scriu \'perfecta\') in care traiesc. Devin treptat indiferenti la lucrurile placute (dar simple) ce le ocupa zilnic viata, si devin din \'consumatori\' de viata... \'consumati\' de viata. Eu prefer sa vizionez, din cand in cand, folosindu-mi imaginatia, cum ar fi daca simplele bucurii ale vietii ar disparea brusc... iar logicul si frumosul ne-ar fi interzise pe termen nedefinit. Ca pedeapsa
pentru pierderea \'clipei\'. Tema acestui text a fost dezumanizarea.

Amical,
Adrian

Draga Carmen,

textele trebuie sa fie recomandate de ceva anume? Abia astept sa cresc mare ca sa inteleg ce vrei sa spui... Eu stiam ca textele se consuma: iti place, mai cauti ceva asemanator; nu-ti place, arunci la gunoi si nu mai vrei in viata ta asa ceva. Ai incercat un truc ieftin: \'nu te critic pe tine, ci pe parintii care te-au facut\'. Prin urmare, tu critici prima impresie pe care editorul criminal a avut-o la citirea acestui text. Vrei sa i-o disesci, sa-i intelegi mecanismele fine pentru ca, foarte probabil, ar putea fi vorba de un alt imberb, travestit in editor.
Prin urmare, inghite sau scuipa ce ti se ofera. Fara a face filozofia linguritei cu care duci mancarea la gura...

Draga Carmen,

imi cer scuze ca nu am scris o poezie de dragoste care sa te fi aruncat intr-o transa permanenta. Ma simt foarte vinovat si pentru faptul ca textul urat (l-am dorit chiar scarbos) ti-a rupt sinapse mentinute-n viata doar de texte frumoase, lipsite de absurd si de urat. Citeste litearatura absurda si literatura care-ti \'zgaraie\' creierul in loc sa ti-l apropie de armonie lirica si vei intelege intr-o oarecare masura un adevar: arta nu trateaza doar frumosul si logicul.

Deloc prietenos,
Adrian

Mi s-a parut interesant textul tau. Inceputul a fost extraordinar. Parea sa anunte o povestire captivanta dar a devenit, sper sa nu gresesc, prea personal (subiectiv). Daca te-ai detasa putin de gandurile tale, in clipele in care scrii, si ai urmari o coerenta si o continuitate in stil in primul rand, imaginile si mesajul vor reusi mai bine sa penetreze creierul celui ce citeste. Sper sa nu-mi iei in nume de rau aceasta parere. Nu am autoritatea sa dau sfaturi. Ti-am scris din simplul motiv ca mi-a placut si... putea sa-mi placa si mai mult.

Amical,
Adrian

Mi-a placut acest text. De la un capat la celalalt. Ghicesc faptul ca esti o practicanta, ca si mine, a introspectiei. Ca pui pe un loc mai sus propriile-ti trairi, nu ca ai dori acest lucru (de obicei, anumite gratii native ne obliga sa privim mai mult in adanc, la noi insine), decat evenimentele sau persoanele din realitate. Constiinta de sine presupune aceasta... groaza sacra. Cand te \'trezesti\' la viata, multi mor la batranete fara a se fi trezit vreodata, descoperi ca viata e al naibii de frumoasa dar si al naibii de dificila. Fara acel \'software\' ce aparent insufleteste celelalte fiinte, te trezesti un \'hard\' gol, doar cu un limbaj de baza, prin care poti dialoga cu Divinul. Groaza sacra este pentru mine generata de... lipsa acelui software.

Foarte puternic in sugestivitate textul tau ciudat, dar deloc rau...

Dear Ralu,

sunt nou pe acest site. Trebuie sa recunosc ca am observat cativa scriitori bine cotati ce au la fiecare nou text adaugat o multitudine de comentarii lingusitoare. Am inteles astfel ca si aici, ca in viata de zi cu zi, ai mai multe sanse de afirmare daca scrii cat mai multe comentarii favorabile la cat mai multi dintre cei cu putere de decizie.
Da-mi voie sa-ti spun ca mi-a placut cu adevarat aceasta poezie si ca, daca voi citi alte texte de ale tale de acum, voi fi sincer in apreciere, chiar daca ma vei injura.

Cu stima, Adrian

Dear Raluca,

e un joc interesant de imaginatie propus de poezia ta. Imi imaginez cum ametesti tot invartindu-te, cum dai din cand in cand peste maini pe care nu le recunosti... auzi rasete ale celor/celuia pe care nu-i/nu-l recunosti, dar tu plangi si uzi peretii (interiori) cu lacrimi. Shit! Ma pot insela in interpretarea poeziei tale...

Imi cer scuze pentru eroare. Am crezut ca ordinea afisarii comentariilor este si una cronologica. Voi fi mult mai atent, I promiss, la detalii.

Imi cer scuze pentru comentariul scris la textul tau. Deduc faptul ca am deranjat sau... ca nu am deranjat cu nimic, mai exact. Multumind doar celor doi amici, Cristina si Stefan, imi dai de inteles ca e un site de amici, iar aprecierea textelor se face tot intre amici... Nu voi mai deranja.

Mi-a placut socanta ta poezie. Am recitit-o, chiar. Ma voi intoarce acum la vechile texte pentru a-ti studia stilul fermecator de socant.

Dear Alina,

textul curge foarte bine, e ca o apa ce te ia si te poarta in locuri lirice statatoare si curgatoare. Calatoria iti furiseaza dorinta unei noi aventuri... I am waiting.

Adrian

Dear Critics,
ma inveseleste aprecierea pozitiva emisa la adresa mea si ma satisface continutul fiecarui comentariu. Ca urmare, vanitatea imi este multumita la un nivel periculos. Din acest motiv, astept cu nerabdare si critici negative la urmatoarele texte scrise. Kidding.

Respectfully,
Adrian Dorie