Poezie
Dor
1 min lectură·
Mediu
M-am trezit dimineață
Cu un dor teribil de a fi iubit,
Simțeam că nu pot respira,
Că n-aș putea să-mi găsesc nordul
Dacă până la prânz nu mi-aș putea aminti
Cum e să fii iubit.
Ce-o fi cu ideea asta a mea
C-aș avea nevoie să fiu iubit?
De unde atâta disperare de dragoste
Încă de la primele ore ale dimineții?
Au trecut ani de când n-am mai fost iubit,
Au trecut nopți fără gustul sărat al buzelor ei,
Au trecut mii de întrebări despre iubire,
Și, deodată, brusc, mi s-a făcut dor de a fi iubit.
O fi având legătură cu petele de pe soare,
Că la Horoscop nu pomenește nimic de dragoste.
Sau o fi din cauză că o iubesc prea mult,
De prea mult timp, pentru totdeauna.
Așa că neavând cum să-mi răspund,
Mă așez la picioarele ei
Și-o rog să mă învețe din nou
Cum e să fiu iubit.
Și dacă nu-mi aduc aminte până la prânz,
O să mai am răbdare o zi, o lună...
Viața noastră!
013510
0
BN