Poezii

Minune-a sufletului meu, prin roua zorilor te plimbi, pe sub umbrele teilor visezi..

Starea mea obișnuită se numește Stare de lacrimă. Nu-mi plâng nefericirea, Sunt bucuros că macar am lângă cine s-o trăiesc. Nu-mi plâng permanenta frică că ar putea să plece, Sunt mulțumit că

Întâmplarea face să mă-ndrăgostesc, în fiecare zi din nou de tine. E-adevărat că adorm în fiecare seară cu tine în gând, E-adevărat că zilele mi le duc cu gândul la ochii tăi, că mâinile

Mă uit - În adâncul ochilor tăi, Curios să le văd abisul. Și mă-ntreb dacă știi cumva, Că ești Locul meu geometric?

M-am trezit dimineață Cu un dor teribil de a fi iubit, Simțeam că nu pot respira, Că n-aș putea să-mi găsesc nordul Dacă până la prânz nu mi-aș putea aminti Cum e să fii iubit. Ce-o fi cu

Sunt blestemat să te iubesc numai pe tine. Blestemu-mi vine, fără îndoială, de dincolo de veacuri Din negura ființei, fiorul mă îndeamnă La suferință. Din început de lume simt că tu mi-ai

Mă topesc ca un răsărit de soare, inima îmi plânge, sufletul mă doare; mi se pare că voiești întins să-mi cioplești din suflet înadins, după dulcea ta asemănare, folosind aievea un cuțit prea

Mi-s mâinile căuș și sufletul deschis, după-al tău chip mă caut chiar și-n vis. Mi-i viața grea și inima amară, Mă plâng pe mine și pe tine deoseamă. Mi-s împietrit într-un tablou pieziș,

Mă disipez- în propria durere, inimă...