Poezie
Blestem
1 min lectură·
Mediu
Sunt blestemat să te iubesc numai pe tine.
Blestemu-mi vine, fără îndoială, de dincolo de veacuri
Din negura ființei, fiorul mă îndeamnă
La suferință.
Din început de lume simt că tu mi-ai fost sortită,
Că-n drumul către soare al tău surâs mă îndeamnă,
Că n-am nicicând hodină gândindu-mă la tine.
În astă seara însă, mai mult ca de-obicei
Sunt trist că-ți sunt povară,
Sunt trist că nu mă vrei,
Mă doare a ta durere,
Mă doare ca pe zei,
Mă dori și tu
și veacul
și secolul
și ei.
Mă doare gândul rău
Ce-l am cînd urlu-n soare,
Mă doare începutul
de gelozie, de candoare, de dragoste rănită în
prea-frumosul ei.
Durerea-mi frânge zborul
și-mi simt acut blestemul de-a te iubi pe tine,
femeie complicată, destin ciudat, speranță.
Și sunt în praful vremii
grăuntele de mâine,
ce-și roagă rostul...
002.663
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Celmar
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Celmar. “Blestem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-celmar/poezie/246854/blestemComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.