Spune-mi, te-ar întrista dacă tăcerea
Ar pune pecete pe buzele mele,
Ca și cum aș avea gura acoperită de un sărut?
Atunci, vei asculta poezie
Doar în a inimii zvâcnire,
Și durerea mi-ai citi-o pe
Când clipești mărunt, ploeoapele tale timide,
sunt asemeni unui ceasornic, din care se naște timpul,
Iar din genele tale, țesuta pare a fi,
înalta boltă a nopții,
și pupilele ochilor tăi par
Deunăzi, am trecut pe lângă smochin,
Și mă întrebam, ne va dărui oare
Smochine pârguite?
Să ne îndulcim clipa și sufletul
cu dulceața rodului său.
Mai dulce decât miezul smochinelor
Este
AC