Poezie
Eterna Toamnă
1 min lectură·
Mediu
Eterna Toamnă, cu vântul ei rece,
A încremenit zâmbetul pe buze
În așteptarea sărutului dătător de speranță!
Nici lacrimile nu îndrăznesc a ieși pe pleoape,
de teama de a fi neînțelese!
Și ochii, pironiți în căutarea privirii tale,
Sunt precum două globuri de gheață!
Doar înlăuntru, focul ce mă mistuiește fără încetare,
Este mereu viu, mereu mai dogoritor!
Simți-vei, oare?
001349
0