îmi zboară toamna câte-un gând din mers
cum desfrunzesc în sărbătoare plopii;
din călindare numele mi-ai șters,
de tine fie-mi greu să mă apropii.
cad rob uitat al norilor de plumb.
cu iarba-n
peisajul îmi pare-nghețat
iar ea mă privește de-acolo cu numele ei de acum dar
cu ochii ei de fată
e oarecum frig
și-ntre noi doi cade încet o ninsoare transparentă și plată
ca un film timid
