Adria Ana

Abia peste 150 de ani? Poate intr-o alta viata vom vedea impreuna...deocamdata privesc ceea ce ai vazut tu si pentru noi...minunat!

\"nici nu știam să-i explic
privirile mele îi păreau prea căprui
le-ar fi vrut oarbe, le ștergea cu palma, reflex\";

\"ce să-i spun?
că mă împinseseră penele acelea minuscule de înger
până la capătul străzii?
că nu plângeam când voiam eu, că-mi trăgea
doar pasărea timp cu gheara încovoiată
lacrima afară?\"

\"că-mi mângâiam umerii
cu degetele arse de vară
să nu uit
cum se moare între maci
sufocată de greutatea luminii?\"

\"vorbeam alta limbă, fără vocale,
nu-i știa verbul, strivea cu voluptate
cuvinte sub talpă\";

\"nici nu știam să mai plec, așteptam doar
bătăile inimii
să-mi curgă grăbite prin geam\";

Ce mi-a placut mai mult!

\"Sa fie iarba si soare si brazi, sa uit ca exist, ca sunt. Sa-mi uit prietenii, sa dispar ca si cum n-am fost. Sa se bucure vecinii, sa se bucure si Dumnezeu c-a mai scapat unul. Iar eu, eu vreau sa fiu ecou - ecoul unei nume, prenume, postume. Nu m-am indragostit de cineva, m-am indragostit de ceva.\"
Sa uiti ca existi? Poate sa stii ca EXISTI, sa simti ca ESTI...
un zambet si de la mine :)

Jocul de-a x si o ?
E o poezie despre calculatoare sau despre oameni?
Mi-a placut sa te citesc.
As fi vrut doar cea mai vesel.

Parca nu-mi place versul doi din prima strofa, dar interesanta imaginea ploii care dizolva totul, cu exceptia lutului, care ramane adapostind golul din interior.
\"Pana-ntr-o zi, cand va ploua
Cu alta apa, apa noua,
Apa cu duh, din trup de nea
Cand peste ingeri ploua, ploua...\"
Imi place muzicalitatea poeziei, care parca ar curge cu ploaia...

La multi ani, Liviu!
Multumim Mariei pentru acest drum impreuna pe \"strazile orasului in care ploua cu promisiuni desarte\".
Acum pot sa zic ca te cunosc, Liviu! Dupa aceasta calatorie, prin poeziile tale, dupa selectia facuta de Maria.
Multumesc pentru ajutor! Am sa mai vizitez orasul cu strazi in care ploua... cu promisiuni...

Ea poate fi perfecta, dar poezia pe alocuri sufera de lipsa unei curgeri line, spre ex. versul trei din prima strofa, care intrerupe muzicalitatea din primele doua versuri, pe care am regasit-o apoi pe parcursul poeziei, intrerupta din nou.
Mi-a placut povestea, ca dintr-o dimineata a zorilor dintai.

Knock-knock on the haven\'s doors!
Ploaia asta curge atat de frumos, incat ai curge si tu impreuna cu ea. Ploua!

Ploaia de vise
umbra intunericului
se scurge din noi

Uneori raspunsurile intarzie sa apara sau le stiam demult. A rataci sub povara intrebarilor sau a trai fara a - ti pune intrebari. A risca sa fii devorat de ele sau a trai fara sa stii ce-ai trait.

\"Mereu eram cu câte cineva , care-mi semăna însă prea vag.
Mereu am dat peste ziduri și uși închise și n-am reușit să intru la nimeni.\"
Încă mai bat

Ca tot e vremea campaniilor, electorale, :)
Nu era nici o campanie. Dar mi-au placut, mi- a placut sa te citesc. De cand am citit \"camera cu doua usi\" te-am trecut pe lista autotilor care e musai sa fie cititi.

fosnet de verde
pierdut dintr-un ram
ne scapa lumina!
este atat de frumoasa, ca o frunza rupta dintr-un ram. Vizuala, nu stiu, auditiva, da; fosnetul ala verde.Colorata;si indiferent unde ai scris-o tu, m-a trimis cu gandul la imagini de toamna, mai degraba decat de primavara, cand frunzele de lumina se oglindesc in ochiul apei si miroase a must. Must de lujer verde. Imi place si a doua poezie, dar ultimul vers, \"verdele doare!\" strica din sonoritatea poeziei. In schimb sunt de acord cu ideea. Verdele doare. Chiar doare. Am simtit asta si nu doar o amintire, ceea ce doare e chiar aici, prezent, verdele, care parca incepe sa-mi curga prin vene.

Parca nu-mi place \"cardul\" ala de cuvinte de la inceput. Daca ma gandesc la \"rimele toamnei\" vad un \"card\" de boboci deveniti gaste. Nu stiu cat are in comun cu haiku-ul. Poate faptul ca a fost scrisa in natura!:)

Fiecare a scris o poezie pe aceeasi tema? Ordinea este cea aratata in subtitlu?!
Minunate solstitii!
In mod deosebit, mi-a placut cum: in afara/ferestrele mele
cresc un fel de ploaie /peste care /îmi scutur nopțile.
Despre \"cercul asta\" de viata, initial nu m-a deranjat. Prefer totusi \"cercul acesta\" de viata. Si, mi-a mai placut acea privire printr-un ochi de inima din final.
Nu mai vorbesc de poza! Care, chiar asta este: privire printr-un ochi de inima.

Poate ca nu-mi plac primele doua versuri.
\"Sau, cine stie, poate ma aflu intr-o miscare circulara
Al carei centru nu-l voi vedea vreodata.\"
Sunt lucruri in lume
A caror lipsa e mai acuta decat a aerului,
Aceste lucruri isi au radacinile
In cioburi.\"
I-ai scris atata si tot n-a venit sa danseze cu tine, pe un balet de Ceaikovski?

Intr-o lume pereche \"se desfrunzise toamna a semne
Pe umerii nostri.\"
\"Cu degete lungi de vant
Tu ma mangaiai pe suflet-\"
Frumoasa imagine:
\"Aveam timpanul legat de inima-
Traiam doar din cuvintele tale,\"

M-am oglindit si eu in lumea ta, ca o lama de otel, poate pentru ca mi se potriveste in momentul asta.
\"Apun in pietre, cantecul mi-e greu
Pe umeri port doar cicatrici de zboruri,
Ma-ntorc sa ma ingrop in vechiul eu
Atat de plin de-atat de multe goluri.
Poate fara final!

\"Deosebit de indarjita aceasta dupa-amiaza ai zice\", deosebit de frumoasa aceasta poveste. Mi-a placut!
Reiau cateva din cele mai frumoase impresii:
\"pe strada aceea pavata cu dale vechi, cubice (cei de la Primarie nu stiu ce prostie fac scotandu-le, simteai ca mergi printr-un oras medieval doar dupa felul in care ti se rasuceau muschii gleznei calcand) si stai sa-ti spun c-au inflorit castanii si abia astept sa vii ca sa ii vezi, florile au un miros care te duce cu gandul la pierduta lume a norilor\"
\"ti-as spune ca, de fapt, batraneii sunt tineri, deci ca pentru ei clipele se dilata si atunci nu ti-ar mai fi teama ca imbatranim caci ar insemna ca am trait deja o viata de iubire\"
\"dar oricum eu iti simt bataile inimii, imi bat mie in carotida si parca daca intind mana tare, tare, atat de tare incat muschii mei sa se subtieze ti-as putea zari mana ta intinsa sub pielea mea si atunci ma intorc la mine in suflet si te astept sa vii sa-ti pun zambetul de la mine din suflet pe buzele tale...\"

Deosebita definitie:
\"un deget căutând
Un sentiment ascuțit să doboare,
Să despice
Lanul cerului în mii de spice,\"
Frumoasa imagine!
\"Sărutarea tandră dintre cer și pământ\", dintre abis si inalt, dintre cer si cuvinte...

:), de dragul unui zambet, iti spun si eu ca imi place sa te citesc, cu atat mai mult cu cat aceasta mi se pare o poezie reusita.
\"poate trăiam mai mult decît puteam rosti și
nu mai încăpeam într-o singură inimă\"
Sa inteleg ca tu ai trait povestea asta, si esti inca acolo traind-o? Si aceasta poezie nu avea ce sa caute aici.
\"povestea mai putea aștepta
mai era și mîine o zi\".

Cat pe ce sa raman si eu \"cu gura cascata\", precum comentatorul precedent.
Florino, poeziile tale sunt un adevarat spectacol, se vede ca iti place sa te joci; de-a cuvintele. Eu de ceva vreme n-am mai scris si eram si eu intr-o faza din asta in care zic: gata nu mai scriu nimic.
Se pare ca tocmai atunci cand spui nu, vine si inspiratia. Asa-i viata: lucrurile nu merg niciodata perfect, sunt momente in care esti undeva sus, apoi cobori in abis. Si tot asa...
Sa mai urci, pe creste!
Dana, nu stiu daca ai primit mailul, de la mine. Daca ti-ai schimbat cumva adresa de mail, lasa-mi si mie un mesaj!
Ar fi pacat sa ramana mesajul ala necitit, ca doar l-am scris acum o saptamana. Pe curand!

La multi ani, Codrina!
Avem nevoie de poezie. Codrina, si numele tau e predestinat. Ti-am citit cateva poezii chiar daca nu am lasat semne, chiar daca nu au fost perfecte, dar cred ca avem ceva in comun, ceva din ceea ce scrii tu intotdeauna ma emotioneaza. Sper sa te mai revad la un nou cenaclu!