Bebe

Unu’ și-a prins părul ondulat la spate,
m-a invitat la Croco, la o cafea
și mi-a vârât niște bani în buzunar.
Mi-a venit să plâng dar m-am oprit.
Ãsta era trimis de Bunica Baiu.
În altă zi, m-a mai sunat unu’.
Se prefăcea că-i o prietenă din București,
dar l-am recunoscut.
Mi-a spus câte ceva despre drumuri
și cum să ajung la poștă,
că am niște bănuți pentru Paști.
Bunica Ita îl trimisese pe ăsta.
Astăzi m-am trezit cu un altul la poartă.
Ãsta zicea prin interfon că e o colegă.
Mi-a venit în povești și mi-a lăsat
o pulpă de miel în frigider.
De la Bunicu\' Paul, e!
Mâine mai vine unul și-mi dă o ciorbiță.
M-a sunat deja că vine din Mănăștur cu troleul.
Știu că el e din partea mamei.
Și din partea lui Ucu, mai vine peste câteva zile
din Italia câte ceva,
pentru medicamente și trai.
Au tot venit de-a lungul anilor.
Arată ca niște oameni, în carne și oase.
Dar pe mine nu mă duc.
Se vede clar cam ce ascund sub straie.
De peste tot vin, îmi bat la ușă, la fereastră,
mă sună câteodată și mă fac să plâng.
Numai tu mai lipseai să mai vii,
când sunt atât de obosită!
Și m-am trântit deja în patul tău.
Cine zicea că sunt singură, nu știu!
Că acuma vii tu, nici măcar nu spui \"bună seara\",
ci te pui la picioarele mele, de șezi pe pat.
Să nu te uiți ciudat,
ți-am luat hainele la purtat, să știi.
Și tricoul albastru și parfumul și cureaua
și geanta, frate.
Și uite că nu mi-ai adus nimic!
Tot e bine.
Ai venit să-mi veghezi somnul.
Atunci să nu mai strângi capacul
de pe sticla de suc, din frigider!
Să nu-mi mai încalți papucii de casă!
Să-mi lași o banană, că-mi trebuie dimineața,
pe stomacul gol.
Să nu te așezi pe ochelarii mei!
Noapte bună!
Sau... ședere plăcută, frățioare!
Și dă-ți aripile mai încolo!