codul galben

cumva cred că el mă vede ca pe un fel de fântână
niciodată nu m-am temut să umblu pe străzi, noaptea
ori frică să stau singură sau în întuneric nu mi-a fost
îl simt pe dumnezeu în oase dar poate nu mă tem pentru că
îl mai simt alături și pe el, rar vine, îmi bate umărul sau
trece ca o licărire în colț de ochi
am o ocarină, i-am cumpărat o ocarină din lut
în formă de broască țestoasă, e legată cu un șnur tricolor
trebuie să sufli puternic să se audă ceva
copiii din curtea noastră se jucau cu toate instrumentele
de făcut zgomot, nu ne păsa că îi înnebuneam pe vecini
am o tobiță vărgată, cu membrana din piele de bou
el era primul care ajungea la cișmeaua de lângă biserică, însetat
am o căniță cu floricele, cât un miez de mică
am un sac de cănițe de lut
pe care le umplu cu apă și sare de pe cristale
le curăț în fiecare zi și le pregătesc
am un pahar de argint și îl umplu și pe el
am o groapă în curte, pe care o umplu în amurge, dar nu e o groapă
e un lac peste care trec furnicile în luntre de petale
cred că el mă vede, nu ca pe un izvor ci ca pe o fântânară
care umblă cu un colier de căni și găleți, pe umeri
el știe unde să vină când i se face sete, știe
la mine nu seacă nimic, niciodată
astăzi s-a anunțat cod galben în cluj-napoca
de dimineață mi s-au așezat norii pe creștet
mi-am luat pălăria cea grea, plumburie
și chip străveziu sub pelerina de ploaie, să pot fulgera
mai e o oră și jumătate până la taifun
vine din amontele orașului, vine cu picuri de apă sărată
vine dinspre lacul tarnița, dinspre barajul bunicului paul
până atunci mă așed pe borna kilometrului 0 să aștept
o să sparg membranele de urechi de boi
o să arunc cu cristale în perdele de ploaie
să tun pe tunete, o să suflu în ocarină să trezesc viii și morții
o să mă prind de căruța lui ilie
o să bat în tobă până ecoul ei va suna în cer și-napoi
o să țin ploaia asta cu incantații, o să-i prind franjurii fustelor ei
de stâncile de pe cetățuie, o să-i prind vuietul în lasou
să curgă aici toată apa secătuirilor și-o să-l aștept să vină
pentru că vreau mai mult decât o clipă
pentru că așteptările sunt prea lungi și sfâșie
mai mult decât o secundă, mai mult decât un vers
și decât o licărire într-un colț de ochi
atunci când se întoarce însetat din marrakech
să se adape, de ziua lui și-a americii
fratele meu mort

ar trebui să cred că el mă vede mai des decât îl văd eu
îmi sugerează ploaia de astăzi și codul ei galben, de parcă n-aș ști
încearcă și ei să mă aline, cumva