Poezie
Bocancii mei miros a pucioasa
1 min lectură·
Mediu
E strada pe care se moare,
Se moare dinainte, fără întrebări,
Oamenii se-ntind la soare
Și putrezesc afară, la intrări.
Moartea intră cu o cădelniță
Și tămâiază-n fiecare casă.
E plin de întrebări moarte afară
Și moartea tămâiază înăuntru cu pucioasă.
Pe stradă nu mai e nimeni să m-atace,
În fața mea, tămâind, moartea se duce,
Mă opresc, sărut pământul a pace
Și apoi mă răstignesc pe jos, la răscruce.
013.668
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adi Rosian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 70
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Adi Rosian. “Bocancii mei miros a pucioasa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adi-rosian/poezie/190919/bocancii-mei-miros-a-pucioasaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
e o imagine neconfundata, in care \"se moare dinainte, fara intrebari\"; doar sunet de om pe un instrument al efectului. compasiune in limite, dimensiuni reluate odata cu evolutia logica a dezintegrarii. social, \"oamenii se-ntind la soare / Si putrezesc afara, la intrari\". apocalipticul natural ca o solutie artificial gandita. divinitatea si \"moartea intra cu o cadenta\" in plus. realitati umane; \"e plin de intrebari moarte afara\".
timpul inseamna lupta, oprirea inseamna pace; evolutie sau contrast? Dumnezeu sau rascruce?... doar umbrele mai pot afla sfarsitul...
frumos
cu respect, blueboy