Pe al Totului ogor
Ești doar un pufos nor
Suspendat alb trecător,
Pofta de a dăinui
Cu Eva o întregești
Prin desfătări pământești.
Plin de energie
Miști cu frenezie
Ioni în
Din mila si cu mila Totului trăiesc mila învățăcel umil care străbate entuziast milă după milă cu dorința ardentă de a pătrunde și desluși taina milei din astă viață miluită în care mă rog pe fiece
Nu, nu plânge, nu striga pasăre,
Pârjolită ești de lasere,
Trilul tău nu mai găsește ecou
Vai,azi muri și ultimul erou!
Oamenii n-au vrut să te asculte
Proliferând tăioși
Riscăm din nou a iubi
Chiar dacă mâine vom ști
Că trist ochii ne vor curge,
Amare lacrimi de sânge!
Ei și... noaptea cheamă zi,
Dorim iară a iubi!
Dorurile se vor
Pierzi trenul ce intră în gară,
Pe peron uitat pe afară,
De gândești prin stereotip,
Rămâi buimac, stingher, umil tip.
În bezna nopții adversară,
Uite, zorii dau să apară
Și
Astăzi mă voi scălda în mare,
Abluțiune a tot purificatoare,
Purtată de valuri, mângâiată de soare,
Cu glasul meu voi spune tare
Că:
Tot, sus-jos, are asemănare.
X,Y din spirală spre
Azi, a început să strângă
Semnături pentru a candida
La postul de președinte,
Dar ca el mai sunt câțiva.
Făgăduie câte un grăunte,
Ce-l va da cu mâna stângă,
Dreapta fiind ocupată
Să astupe
Patimă arzândă,
De plămân înegrindă,
Moartea ce-mi oferi e blândă,
Precum fecioara blondă
Cântată, în stihuri, de poeți,
Clipa poți să o răsfeți,
Viața să mi-o desfeți,
Nu cred,mă
