Poezii

Pe al Totului ogor Ești doar un pufos nor Suspendat alb trecător, Pofta de a dăinui Cu Eva o întregești Prin desfătări pământești. Plin de energie Miști cu frenezie Ioni în

Nu, nu plânge, nu striga pasăre, Pârjolită ești de lasere, Trilul tău nu mai găsește ecou Vai,azi muri și ultimul erou! Oamenii n-au vrut să te asculte Proliferând tăioși

Riscăm din nou a iubi Chiar dacă mâine vom ști Că trist ochii ne vor curge, Amare lacrimi de sânge! Ei și... noaptea cheamă zi, Dorim iară a iubi! Dorurile se vor

Pierzi trenul ce intră în gară, Pe peron uitat pe afară, De gândești prin stereotip, Rămâi buimac, stingher, umil tip. În bezna nopții adversară, Uite, zorii dau să apară Și

Astăzi mă voi scălda în mare, Abluțiune a tot purificatoare, Purtată de valuri, mângâiată de soare, Cu glasul meu voi spune tare Că: Tot, sus-jos, are asemănare. X,Y din spirală spre

Azi, a început să strângă Semnături pentru a candida La postul de președinte, Dar ca el mai sunt câțiva. Făgăduie câte un grăunte, Ce-l va da cu mâna stângă, Dreapta fiind ocupată Să astupe

Patimă arzândă, De plămân înegrindă, Moartea ce-mi oferi e blândă, Precum fecioara blondă Cântată, în stihuri, de poeți, Clipa poți să o răsfeți, Viața să mi-o desfeți, Nu cred,mă