sunt crud cu mine
eu,regret
ca nu am fost la fel de crud
cu cei ce cred
ca sunt dement
si greu de cap ca lemnul ud
sunt plin de sensuri misogine
azi delirez
in lirici siple
prin ale
te rog
ai grija de melci alintat-o
sa nu le strivesti amortirea
pe-aleea privirilor tale
sa nu le destepti pribegia
ce pantec,ce oase coxale
ce dulce-i acum amagirea,
ai grija de mine,in
albul ma apropie de negru
facandu-ma sa-i tin
acestuia din urma parte
ma apropie de voi
prin stralucirea lui sfidatoare
in mine nu exsita decat doua multimi
una de puncte albe
ce se
parintii mei
singurii mei parinti
nici macar nu-mi intuiesc...
evident,intuitia lor
e deficitara
intuitia parintilor mei
nici macar nu exista,
ei nici nu percep...
de fapt nu ar avea cu ce
privirea ta
pentru mine inexistenta
inca mai miroase a nepasare
auzul tau
nu mai are insa miros
si nici vre-un fir de culoare
pe care auzul meu sa-l ignore
mirosi doar propriul tau miros
cum
particule inerte zac
in puțul nonșalanței tale
și-n mii de-atomi nebuni se fac
când tu trăiești povești astrale
și joc in jocul nostru cată
secundele ce ne privesc
văznâd in noi căderi de
în sfera mea de toleranță
am fost un astru pubertin
si am crezut în tine broască
cum crede-o babă în destin
si nori de surdă indignare
imi țin de cald si e păcat
micuta mea evaporare
să-mi
îmi urăsc oasele
pentru felul in care îmi
sprijină pielea
îmi urăsc carnea
pentru formele pe care le ia
întâmplător,pe fața mea
încep să mă neg
prin punerea față in față
cu propria
