Poezie
libertate
2 min lectură·
Mediu
Ce poate fi mai fără de margini
dacă nu libertatea?!
Nimic nu-ți poate strânge talpa mai tare
decât lipsa acesteia
Vino, să respirăm în libertate acest parfum,
ce nu are același miros
dacă ar fi să-l probăm în temniță!...
vino, să ne prindem cu mâinile de cer,
ce nu pot atinge înălțimea
dacă ar fi să scuturăm cu ele doar gratiile!...
Vino, să ne rostogolim ochii pe linia orizontului,
unde mai pot fi întâlnite
catargele cu speranțele noastre,
cu iluziile noastre, cu așteptările noastre!...
- Uite-l pe Ulysse cum traversează strada!
- Uite-o pe Penelopa
cum stă la rând la alimentara din colț!
Chiar dacă nu ne aflăm în Ithaca
ei se află peste tot,
acolo unde se vorbește despre ei,
așa cum și noi ne aflăm peste tot,
acolo unde se vorbește despre noi...
Avem această libertate de a fi și acolo
unde nu am ajuns niciodată
și, poate, nici nu vom ajunge!
Avem libertatea de a fi
în locurile pe care nu le-am atins,
unde doar cuvintele ne-au purtat
și ne-au făcut cunoscuți
celor pe care nu i-am zărit niciodată...
Această libertate
de a fi ne renaște de un infinit de ori
sau de tot atâtea ori
de cât este nevoie să fim peste tot.
Să fim la locul potrivit, la timpul potrivit...
Prin cuvânt am ajuns să ne întrecem
cu viteza luminii,
cu nemurirea, cu veșnicia...
Prin cuvânt am ajuns să fim mai liberi
decât știm noi că poate fi libertatea.
Descoperă-mă Doamne în preajma ta,
căci vine un timp
când libertatea te doare ca o măsea...
Vine un timp când libertatea te vlăguiește,
te obosește, te stoarce ca pe o lămâie
Îți face gura pungă și-ți încețoșează ochii
și te face covrig,
te chircește, te dă de-a dura...
- Uite un nou Soare, mai strigă cineva,
de cele mai multe ori în batjocură
sau, poate, l-a văzut pe stradă
pe băiatul lui Nicolae Soare...
Sau, pur și simplu, ți-a descoperit scânteia
ce nu se stinge niciodată
Poemul care te ține de mână
și te ajută să traversezi apele Styxului
în deplină siguranță,
într-o deplină libertate de mișcare.
014.997
0