Poezie
descompunerea cunoașterii
2 min lectură·
Mediu
descompunerea cunoașterii
nu mai sunt chiar atât de sigur pe cunoaștere
nici măcar pe cunoașterea de sine
nu mai sunt chiar atât de sigur
am crezut că voi fi în stare să te pierd
să te amestec cu uitarea macerată în supărările vremii
să te împrăștii pe câmpiile neatinse de talpă
sau să te ucid pur și simplu cu nepăsarea de a te ști dispărută
pierdută, părăsită
cum doar o înălțime mai poate fi abandonată după cucerire
nu mai sunt chiar atât de sigur pe cunoaștere
cu cât te cunoșteam mai bine
cu atât de mult mă îndepărtam
cu atât de mult mă îndepărtai
cu atât de mult te îndepărtai
dar fiecare în direcții opuse
nici măcar cunoașterea prin îmbrățișare nu ne-a fost de real ajutor
nu a fost în favoarea învățatului pe de rost
fiecare recital din tine îmi construia altceva
o altă imagine, un alt univers, o altă părăsire
astfel încât
cu cât te cunoșteam mai bine
cu atât de mult mă schimbam
cu atât de mult mă schimbai
cu atât de mult te schimbai
apărându-mi de fiecare dată străină
din ce în ce mai străină
și mai de neatins
și mai de neînțeles
nu mai sunt chiar atât de sigur pe cunoaștere
atâta timp cât aflându-mă lângă mine
a început să-mi pară suspectă
apropierea atâtor tăceri nerostite
dar și îndepărtarea mâinilor
înspre cel dispărut în oglindă
(doar cioburile au mai rămas să ne povestească
celui care ar încerca și el să riște
pe mâna cunoașterii)
nu mai sunt chiar atât de sigur dacă ne-am cunoscut cu adevărat
sau totul să fi fost doar o închipuire istovitoare
a ceea ce am dorit să vedem fiecare
unul în celălalt / unul prin celălalt
001285
0