Poezie
Norul plîngăreț
1 min lectură·
Mediu
Un nor supărat se porni la plimbare
Și-mi zise fudul, cu un fel de sfidare:
- Nu tu erai piciul, ce azi dimineață
Îmi spuse flecar, plîngăreț, nătăfleață?
Să știi, băețele, că n-avui dreptate,
Și norii de rău nu-i vorbi! Nu se poate!
Deși de cuvintele tale nu-mi pasă,
Să știi, că doar norii fac vreme frumoasă!
Cînd lumea se plînge de arșiță mare,
Atunci eu cu frații vă facem răcoare!
Cînd suferă toată ființa de sete,
Nu noi o salvăm, lăcrimînd pe-ndelete?
Orice picătură de apă e vie
Și toți o așteaptă - în crîng, pe cîmpie...
Ba uite, chiar astăzi bunica vecină
Mi-a spus:
- Vin și plouă, te rog, după cină!
Și eu voi ploua, că sunt harnic la treabă,
Ba încă m-e milă de flori și de iarbă!
001.253
0