Poezie
Versul nu e apă stătătoare
1 min lectură·
Mediu
Versul nu e lac, nici baltă,
Nu e apă stătătoare,
E - când inima tresaltă,
E, cand sufletul te doare.
Versul meu - izvor de munte -
Curge și din piatră seacă,
Cade - și se sparge-n joacă,
Și renașne în grăunte.
Izvoraș cu apă dulce,
Nu te face râu de vale,
Care apele-și le duce
Tulburate și domoale.
Izvoraș cu apă rece,
Răcorește-mi fruntea tristă,
Stai cu mine jos, pe prispă,
Spune-i dorului să plece...
Și de-l vezi, că nu mai pleacă -
Susură-i blestem de ape,
Și de-l vezi, că nu se-nneacă -
Pune-i lacrimi reci sub pleoape!
Las-să plângă și să zbiere,
Mai avan chiar decât mine,
Căci așa i se cuvine
Pentru apriga-mi durere...
001.411
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adela Vasiloi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Adela Vasiloi. “Versul nu e apă stătătoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adela-vasiloi-0033040/poezie/14044041/versul-nu-e-apa-statatoareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.