Poezie

Fluturașul

1 min lectură·29 noiembrie 2010

Mediu

Ca fluturii eterici,

Talente consumate,

Efemeride suntem și naiba să ne ia!

În cerc ședem turcește

Cu cești frumos pictate

Și picurăm cu versuri în drojdii de cafea!

Iar lămpile albastre

Transformă-n nestemate

Aceste picuri rare, ce strălucesc pulsat...

Și noi privim bezmetic

Safire, diamante,

Ce-n suflete las urme și răni de neuitat!

Dar vine dimineața

Și vraja se destramă,

Se stinge strălucirea, nimic n-a mai rămas!

Extazul, bucuria

Și vinul de la cramă

Au ars, lăsând poeții cu lacrimi pe obraz.

Iar steaua-n spații sumbre

De biblioteci bătrâne,

Nu poate să-mi aprinda nici o scânteie-n piept,

Îmi iau iaurtul searbăd

Și, resemnat, pe mâine

Las basmul cel de vrajă, fidelul meu adept.

Ah, sper să vină iară,

(Dar sorțile sunt crude),

Un fluturaș eteric, poveste de o zi...

Dar la lumina zilei -

Sic tranzit gloria mundi! -

Se poate, prea iubite, să nu mai poți veni!

Aprindeți lămpi albastre

În fiecare seară,

Cu sufletul la gură și chipul chinuit,

Poeții stau in tihnă,

Sperând ca să apară

Un fluture albastru, desprins din infinit.

001.713

Adela Vasiloi. “Fluturașul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adela-vasiloi-0033040/poezie/13962850/fluturasul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.