Poezie
Tu, poet tăcut
1 min lectură·
Mediu
Când nu poți nimic a spune
Și simți cum tâmplele îți ard,
Nu căta spre lumi nebune,
Ci doar așează-te pe prag.
Sprijină-ti visul în colțul ierbii,
Necuvintele adună-le buchet,
Privește cum aleargă cerbii
Și cu pădurea fă duet.
Lasă-ți lacrima să ude
Pământul din care-ai apărut,
Lasă-ti gândul să asude,
Cu veșnicia fă legământ.
Căci, tu, poet tăcut,
Lumii îi ești dator,
Încă de când te-ai născut,
Cu o iubire și cu-n zbor.
Și, de obosești, din când în când,
Așează-te pe o margine de stea,
Spune-ți rugăciunea-n gând
Și, tuturor, povestea ta.
002.393
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adela Onete
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Adela Onete. “Tu, poet tăcut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adela-onete/poezie/1828634/tu-poet-tacutComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.