MOARE SATUL ROMÂNESC,CÃLÃTORULE...
Pe-o piatră adormită în uliță, sub soare,
Stau păsări aliniate cu sufletele lor ,
Boi osteniți trag carul cu fân cosit,în zori
Și-o casă îi așteaptă cu
Să mă mai rog la Tine,Doamne?
C-atât de ocupată-i mintea Ta
De toti cei ce Te roag-ai ajuta ;
Să mă mai rog în primăveri și-n toamne?
Când totu-n lume-i doar deșertăciune
Și-mi urlă mintea-n
Nebun fara tine...
Ce mult aș vrea să vin sa-ți spun
Că fără tine sunt nebun,
Nu pot trăi,nu pot iubi,
Nu pot visa și nici dormi,
Nu pot muri,nici învia,
Nu pot tăcea și nici urla.
N-aud
ORI MÃ IUBEȘTI,ORI MÃ BLESTEMI !
În nopți târzii ,când stau întins
Și mă mai las de dor cuprins
Ori când mă simt de viață-nvins
Și încetez să cânt,să zbier,
Să ard,să zbor,să râd,să
Nunta...
Nu-s prea mulți ani de-atunci să nu mai știu,
Nici n-am murit să nu-mi aduc aminte
Săruturile tale-n nopți târzii
Și fremătarea trupului fierbinte.
Nu-s prea mulți ani și zile nu-s
BALADA CELEI CARE-NSEALA
De ce nu dormi?
De ce tu taci
Când ma privești?
De ce mă placi?
De ce mă minți?
De ce te faci
Că mă iubești?
De ce m-alinți?
De ce te duci?
De ce de
AA