Poezii

N-aș fi crezut, de mi-ai fi spus să fie atâta potrivire, dar am simțit apoi același gând, aceeași frază vibrând prin jur, lumina mă inundă, eu ochii mi-i acopăr să pot să văd abisurile

Vântul adie ușor... afară cerul se zbate să ne arate cum vor pribegi curând, pe tâmpla noastră și pe câmp, albi, fulgii de zăpadă. Dar înăuntru nu e ca afară

Aș vrea acum să mă prefac, în flori și frunze de mimoză și-n vântul toamnei eu sa cad... nostalgic chip de lună roză. Aș vrea acum să ma prefac, să fiu troiene de zăpadă să simt și ger, și

Deunăzi, stăteam... cu capul sprijinit de-o grindă... și mă uitam cu ochii închiși la frunzele ce cu durere cad și se aștern apoi, domol... într-o tăcere care țipă și pentr-o

În negru, te văd... În negru, mă văd... și tare- aș vrea să- ntorc privirea și undeva acolo, printre tăciunii negrii, din verde să răsară

durerea încă e nevindecată. ascunsă doar de aparențe. am uitat, nu mai imi pasa. încerc să mă închid în penitență. decorul se schimbă. îmi place să amenajez

Sa strâng din ochi îmi vine, și-o fac... cu mâinile amândouă și tremur... și tremur... și parc' astept... de- atâta tensiune, nici ochii nu-mi mai curg... deși, eu parca-i storc... cu mâinile

Eu m-am lăsat... și tu... dar parcă simt mirosul de cireșe din fumul ce se’ nalță alene către cer... o muzică albastră parcă cerne aievea... rotocoalele dispar și ele precum secundă, după