Poezie
Spre Sighet
Lui Radu Þuculescu
1 min lectură·
Mediu
Conducea mașina atent și tăcut.
Din când în când înjura,
înjurături de șofer
zelos.
Cineva în spate citea poezii.
Curbele se adunau, tot mai înghesuite.
Sticla parbrizului
împrumutase ceva
din ceața ce inunda
pădurea.
Cineva în spate asculta poezii.
Zăpadă: zăpadă albă, zăpadă murdară, zăpadă.
Copaci fantomatici,
schițând grimase, zâmbete tăcute
ascunse în lanul
de ceață.
În spate încă mirosea a poezie.
P.S. În față era și Vasile.
002315
0