Rohia
La Rohia, timpul s-a oprit să se roage. A îngenunchiat pios pe treptele abrupte, sărutând nemișcarea pietrei. …un timp verde, născut din abis de frunze proaspete. …un timp roșu, născut
AAAda Bianca AzapSpre Sighet
Conducea mașina atent și tăcut. Din când în când înjura, înjurături de șofer zelos. Cineva în spate citea poezii. Curbele se adunau, tot mai înghesuite. Sticla parbrizului împrumutase
AAAda Bianca AzapLiniște
Era așa o liniște încât auzeam tropăitul furnicilor pe pământul umed, seva urcând în spicele de grâu, urletul dragostei din mine și nepăsarea golului din ochii tăi... Acum e o altfel de
AAAda Bianca AzapMuzului meu
Să-ți mulțumesc, oare? Mi-ai reamintit drumul spre poezia din mine. Ai redeschis o ușă, demult ferecată cu lacăt. Acum mă năpădesc versurile. Zeci de poeme nescrise se înghesuie să
AAAda Bianca AzapToamna
E toamnă. Cerul de plumb sapă gropi adânci în mine și le umple cu ploaie. Vântul tăios îmi fură visele și le duce departe. Nori grei îmi apasă tâmplele și nu mă lasă să zbor. Frunzele
AAAda Bianca AzapMăști
Se uită la mine cu ochii lor veșnic deschiși, bulbucați; îmi rânjesc tragico-comic și tac. Chipurile lor dăltuite în lemn vorbesc mut despre viață. …Tu de ce râzi? …Tu de ce te
AAAda Bianca AzapDans
EL: Îmi îngrop sufletul între sânii tăi goi, dezbărați de trup. Îmi potolesc setea cu lacrimile tale, născute din nepăsarea mea. Îmi scutur frunzele peste fiorul genelor
AAAda Bianca AzapPoveste în rime
Bătrânul cuc a adormit în nuc. S-a trezit ud și-a zburat în dud. S-a întins la soare, că penaju-l doare. A venit o cucă și l-a lovit c-o nucă: - Hai bătrâne cuc cu mine în nuc să-ți arăt un
AAAda Bianca Azap