Poezie
Visul unei dureri de suflet
1 min lectură·
Mediu
În orizontul gri mi-am aruncat pedeapsa,
Pe care am cules-o apoi fără regret,
Din sufletul celui ce si-a vândut mireasa,
Pe-un pol, o căpsună si doua grame de pigment.
Din cafeaua seacă am fabricat o lună,
Pe care-am aruncat-o, fără teamă, în desert
Si din care-am făcut jucării cu-o mână
Si c-un ochi plin de ură si-un altul de regret.
Am căutat femeia, din cauza căreia năpasta,
Se revărsase peste mine, tăindu-mi suflarea
Si m-am gasit... pe mine, cu sufletul ca sarea,
Cu-o mână prinsă de-amintire si cu-alta de fereastra,
Ce ducea la orizontul gri unde-mi era pedeapsa.
Cu aripile-ncolăcite, de genele-mi prinse,
Am luat asupra-mi vina de-a mă naste-n vis
Si mi-am făcut avânt spre nemurire,
Spunându-mi în soaptă \"Memento mori\", planând apoi spre fericire.
013.809
0
Si arunc-o departe
Pe cineva totsi va lovii
Va simti si acel cineva
Acelasi lucru ca al tau.
Din bule de cafea
fa un balon de aer
Intra si tu in el
Si zboara !
Din pedepse fa iertare
Din sare fa zahar
Amesteca-le - vezi ce iese
O iertare Zaharoasa
Din vise numai tu
Vei stii ce sa faci
Cazi vezi tu....
Visul e trairea de dupa.