Poezie
Nimicul!
1 min lectură·
Mediu
De ce-a trebuit să-mi pese de urmări?
De ce-a trebuit să mă gândesc c-ai să mori
Sau c-o să fii închis în infinitul negru
Si sufletu-ti va fi-nnegrit si sumbru?!...
De ce-mi adâncesc amarul cu-aste vorbe;
De ce s-a ajuns din rai în iad si-n tolbe,
Pline de regrete si de răutate oarbă?...
Si de ce-mi lasi sufletul să moară?...
De ce, semet si dur, provoci durere?
De ce-mi lasi glasul în neant să zbiere?
De ce mă lasi să te vad doar pentru-o secundă
Si-apoi, în uitare să zvâcnesc, ca o frunză plăpândă?...
De ce-ti lasi vorbele neterminate
Si visele noastre uitate?
De ce-ti bati joc de noi
Si ne umplii iubirea cu noroi?...
Trecut, prezent sau viitor...
Îmi e totuna! Vreau sa mor!
Pe-un ultim drum voi lua cu mine,
Nimicul, de la tine!...
ș
002.429
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aceeasi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Aceeasi. “Nimicul!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aceeasi/poezie/62045/nimiculComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.