Abnoba Arrow

Momentele in care vedem astfel de lucruri sunt rare - din fericire, poate - din pricina educatiei si a mediului.

Indienii au gasit totusi raspunsuri, adica stari ca acestea, dar fara dispretul de sine de care spui: \"Dar numai pentru o secunda ai reflecta infricosat la ce-ai descoperit, pentru ca nu iti va placea de tine, asa cum esti real. \".

Ei propun detasarea in locul fricii pe care noi am mostenit-o de secole.

Poate te-ar interesa Krishnamurti sau Osho, sau poate altii mult mai vechi decit ei.

[Nu fac parte din nici o grupare si nu practic yoga, btw:) - Este pur si simplu un comentariu la textul tau]

Nu cred ca esti o \"poeta adevarata\", Irina, sau nu inca in orice caz. Ceea ce spui tu aici ca si in alte texte este exteriorizarea unui strigat interior, destul de frust exprimat, adica direct si neprelucrat (sau cel putin asta imi pare mie sau vreau sa cred).

O lume care are (aproape) orice e spatiul literar, coborit din imaginatia noastra mai mult sau mai putin frumoasa; de aceea cred ca il iubim sau macar il cautam. Sa ne simtitm mai putin singuri si tristi. Sau numai singuri:)