O secunda

Daca pentru o secunda, o singura secunda, ai renunta la tot ce ai invatat pana acum singur, la tot ce ai fost invatat, adica la tot ceea ce esti tu acum, produsul tau, al familiei, al societatii... Ce s-ar intampla? Te-ai simti gol si singur! Ai simti cum tot ce ai gandit pana acum, a fost in van, fara nici un sens. Ai vedea cum toate realizarile tale de pana acum nu au nici un rost. Cliseele nu ar mai fi clisee, logica ar fi doar un cuvant inventat, menit sa te duca departe... Departe ar fi nicaieri. Daca ai darama, pentru o secunda toate bazele pe care ai fost construit, si ai incerca apoi sa te \"reconstruiesti\" pe tine, ca produs pur, al tau... te-ai simti coplesit, nestiind de unde sa pornesti... cu ce sa pornesti... Ce este real de fapt, ce este corect, ce este adevarat, ce este necesar, ce este frumos, ce este ideal? Nimic, ai spune!... Dar numai pentru o secunda, ai reusi sa darami ceea ce altii inaintea ta, prin geniul lor inexistent, au reusit sa-si imagineze, si astfel sa creeze, ceea ce esti tu azi. De ce? Cum?... Din pura intamplare! Pentru o secunda, ai reusi sa te vezi pe tine, real, asa cum esti de fapt. O jucarie mica, goala. Dar numai pentru o secunda ai reflecta infricosat la ce-ai descoperit, pentru ca nu iti va placea de tine, asa cum esti real. Si vei redeveni ceea ce noi am creat. Te vei iubi din nou pentru inteligenta ta. Iti vei adora trupul, acum, poate si mai mult. Si astfel vei continua sa fi ce ai fost si pana acum... un desen, pe o linie dreapta, inchisa intr-un cerc... iar viata ta, o mazgaleala pana la sfarsit de drum.