As vrea sa va stiu parerea in legatura cu aceste texte. am incercat sa-mi sterg contul... dar vad ca inca exista, doar ca nu-mi pot schimba pseudonimul. are cineva idee cum pot sterge contul definitiv?
Am vrut să prind luna,
Am sărit, m-am întins,
Degeaba...
Și-a luat picioarele
La spinare și a fugit...
S-a ascuns bine
După un nor, departe,
Ce tristă
A devenit dorința
Erai un fluture de foc
Ai incercat sa te inalti
Zburand insa-ai cazut in praf
Ai fost lipsit de libertate
Acum esti doar o piatra, rece
Cazuta-n iarba la apus
Langa o floare
Te-ai dus.. dar oare-ai fost?
Prea repede-a trecut
Mai are oare-un rost
Sa sper la un sarut?
E-aproape-un an de cand
Ne-am vazut prima data
Cand m-ai vazut plangand
Ai spus:\"te rog ma
Nu pot și nu vreau să mai scriu
Trebuie să mă opresc acum,
Nu vreau să fie prea târziu,
Să-nvălui trecutul în fum.
A fost frumos să mă exprim
Prin strofe, rime și măsuri,
E cazul să ne mai
Realitatea e dură...
Prefer să trăiesc
Un permanent vis,
Să zbor prin abis,
Să nu mă trezesc.
Dar uite că mă fură...
Mă zbat, alerg spre soare,
Ce noapte minunată!
Azi am să fiu
Un vis albastru. Oare ce-nseamna?
Langa un colt de manastire
Si totul alb, pesemne-i iarna
Un sentiment de parasire...
Caldura nu mai ai in suflet
A inghetat de multa vreme...
Tot ce-ti mai
O flacara aprinsa in inima tacerii,
Un gand uitat de lume ce-aduce fericire,
O rana vindecata cu mana mangaierii,
Un ideal ce striga de prea multa durere!
O dorinta ascunsa privita deseori,
Un
Da, ai gresit si-acum e greu
Sa te comporti ca un ateu,
Sa decizi tu daca moare,
Sau daca joaca la soare.
Si urla in tine, durerea te tine!
Aproape de fapte, dorinte desarte!
Greseli fatale
Prea multe promisiuni
Ramase ne-mplinite
Dorinte ametite
De prea multe minciuni
Prea multa fericire
Pentru nimic concret
Asta o sa te mire
O sa renunti incet
Si crezi ca mai exista
O
Vreau sa te intalnesc dar nu te speria
Nu vreau sa mai ascult minciuna ta
Doar eu o sa vorbesc deci taci si asculta
Ca nu am chef de vorbarie multa
Iti cer doar sa fi corect cu mine
Chiar daca
O mână...
Nu e niciodata singură,
Are o altă
mână.
Un ochi...
Nu privește-n infinit,
singur...
O altă sclipire l-a găsit,
un alt ochi.
Un scârtâit...
Niciodata...
dar niciodata,
nu
Stau și plâng
gândindu-mă
la tot ce a fost
Nu mai pot să simt
să fiu fericit...
Timpul s-a blocat!
Mereu mi-a fost greu
Să renunț
Să uit
Să sper
Mi-a fost greu să iubesc
Mă
Am crezut ca e sfarsitul
Vietii noastre impreuna,
Ne placea la toti cantatul,
Dar ambianta nu-era buna.
Fiecare dintre noi facea...
Ce dicta. Nu era bine!
Gandul nostru se pierdea
Devenise
Am învățat să ascundem
Ochilor nepoftiți
Fiecare lacrimă,
Fiecare îmbrățișare...
Visăm împreună
Să atingem capătul lumii,
Să-nvingem tot ce curma
A noastră unitate...
Visăm un
Castelul...
Privesc valurile,
Ating cu privirea
Stânca rece...
Și urc!
Castelul...
Mângâi pădurea
ce păzește
inefabila istorie...
Trăiesc!
Castelul...
Întoarce timpul
Spre
Boală necruțătoare. Oare o poți învinge?
Nu poți să te opui, tu care mereu
Ziceai să nu ma las? ...doar să fiu eu.
Te-ai schimbat de când în păr îți ninge...
Și plângi... nu doresc să te văd
Ochii fără de viață
M-atrag îngrozitor,
Păr negru de mătase,
Formează un decor.
Contesa sângeroasă,
Te scalzi în lac de sânge,
Păstrează-te frumoasă,
Cu chipul tău de înger!
Sufocă-mă
Ești sus, noi te privim
Cu-a ta coroană mare
Ești bun, asta o știm!
Dar și copacii mor în picioare!
Încerci să fi demn
De numele pe care îl porți.
Cu toate că ești de lemn
Ești și tu sortit
Și cuvântul ăsta: moarte,
Oare ce înseamnă?
Banal.
Eu mor,
Tu mori,
În fiecare zi.
Fără remușcări,
Fără regrete,
Simplu.
Ai murit
Și azi
Pentru mine.
Dar maine,
Cine știe...
Poate
