Articol
Discreție
ID
Publicat pe
1 min de citit84 cuvinteActualizat
Dacă nu te fac părtaș experiențelor
pe care le-am gustat din potirul aerat de trecere,
vei avea privirea umbrită de veșmântul
în care m-am înfășurat de vreme rea, de vreme bună,
de intimitate și pritocire a esențelor.
Poate că vreun poem cu rădăcini adânci în zâmbetul lumii
se va ridica, totuși, în fața toamnei,
iar tu îl vei dezgoli de frunze
și mă vei îmbrățișa discret, ca o adiere,
acolo unde numai îngerii au ochi și brațe,
acolo unde numai dragostea poate pătrunde.( 28.10.2026)
pe care le-am gustat din potirul aerat de trecere,
vei avea privirea umbrită de veșmântul
în care m-am înfășurat de vreme rea, de vreme bună,
de intimitate și pritocire a esențelor.
Poate că vreun poem cu rădăcini adânci în zâmbetul lumii
se va ridica, totuși, în fața toamnei,
iar tu îl vei dezgoli de frunze
și mă vei îmbrățișa discret, ca o adiere,
acolo unde numai îngerii au ochi și brațe,
acolo unde numai dragostea poate pătrunde.( 28.10.2026)
Cum sa citezi
Iulia Dragomir. “Discreție .” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2026/10/discretieComentarii (1)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
M-am oprit la textul acesta nu doar fiindcă este esențializat, cu unele metafore inedite („potirul aerat de trecere”, „poem cu rădăcini adânci în zâmbetul lumii”), ci și pentru atmosfera de mister, cu pendularea între realitatea toamnei și discreția prin care poemul se dezgolește de sine.
Recomand.
Excelsior!